cine (mai) sunt eu?

Psihologia transgeneratională, ofertă incredibila de-a ma uita sinoptic la tipare repetitive care „se văd din avion”.
Fiecare din noi are implicit bagajul genetic dar, prin faptul ca ne peterecem primii 20 de ani cu parintii, peste gene vine transferul de meme in contextul modelarii reciproce de crestere. Cum ar veni, intr-un scenariu de familie 2 oameni mai „fac” inca un om (copilul) si apoi modeleaza copilul sa se potriveasca in scenariul de familie al celor 2 (cu precizarea ca ar fi matur ca ei sa aiba un singur scenariu al lor si nu doua scenarii, fiecare venind cu propria varianta de-acasa). In procesul de potriveală al copilului in scenariul de familie (cum vorbim unii cu altii, cum prajim carnatii, cu ne certam, cum ne impacam etc) memele sunt cuiele in care sunt batute genele.
Mema e o secvență mintală care „se ia de la o minte la alta” prin contagiune si inteactiune. Gen, daca eu azi cant toata ziua un refren dintr-o melodie si tu stai in preajma mea, ai toate sansele sa „iei” si tu melodia sa o canti, posibil si tu s-o dai la altii.
Va dati seama? Cat din mine or fi meme de la mama si mamaia si strămamaia? Cum se „pupă” memele din vechi cu astea noi luate de la altii (prin proces de mimetism, deschidere la influenta altora, copiere cu buna stiinta etc)? Nu stim procedeul dar stim rezultatul. Care e rezultatul? …..Pai chiar eu, eu sunt rezultatul stramosilor, genelor, memelor plus….sa nu uitam liberului meu arbitru, caruia ii multumesc pe aceasta cale pentru munca titanica ce-o are de facut cu „dinozaurii” si cu leapșa meme-lească care vine la pachet.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.