Nevoia de apartinere e o nevoie uriasa de-a noastra. Apartinerea nu inseamna ca eu apartin altuia sau altul imi apartine mie ci ca, in relatie, exista un punct fix la mijloc si acolo merg ambii si intra asumat întru apartinand relatiei, relatiei de imperechere ca sa nu mai fii singur.
Un exemplu de suferinta din lipsă de apartinere si de reciprocitate in cuplu (Cand clienta stie sa se exprime psihologic)„el ma evita si-l caut atat de mult dar nu-i acolo chiar daca e langa mine. Ma doare atat de tare incat imi scad energia ca vreau sa devin nesimtita sa nu mai stiu, sa nu mai sufar, sa evit suferinta. Imi scad energia incat devin cetoasa, anesteziata, ma imputinez si ma auto-desfiintez. Nu ma duc pana la zero in jos desi as putea s-o fac, dar ma opresc mereu la 0,5 pentru ca am copilul desi e mare si jobul unde stiu ca sunt ok. Dar am ajuns sa functinez cu intermitențe pentru ca desi am forța eului cum zici tu Viki dar mi-o anulez singura aceasta forță ca nu am de ce sa m-agăț. Atat de singura ma simt si atat de mult ma miscorez pana la disparitie cand stiu ca de fapt nu sunt singura dar sunt totusi.”
Este o parere a unui a unui om cu pregatire in domeniul constructiilor de masini.. Intr-un cuplu, unul dintre cei doi poate oferi, dar celalalt nu accepta ceea ce i se ofera. Sau unul pretinde ceva de la partener, dar partenerul nu vrea, sau nu poate sa ofere ceea ce i se pretinde. Discutand cu fiecare separat intervine situatia ca amandoi au dreptate.!!!
Citeam undeva ca intr-o casnicie cei doi sunt legati, dat totodat trebuie sa fie, sa se simta liberi. Daca nu exista sentimentul de libertate intervine starea de dependenta, nu tocmai indicata.
O zi buna si sa auzim numai de bine!