despre minte si transă

Există 2 stari psihice de lucru care cred ca-s cunoscute de multi, stari care necesita constientizare si imbunatatire:-o stare a unei ingrijorari care ne ține intr-un culoar al realitatii si nu vedem dreapta-stanga nimic altceva. Cum ar veni e un fel de concentrare proasta pe o tema care ne framanta si tema aceea deschide un tunel anticipativ in fața noastra ca ne gandim intr-una la asta. Mintea ne fuge in trecut, in viitor, reia solutiile posibile, se enerveaza la consecintele secundare ale unor solutii.

Acest tip de lucru al mintii e un amestec de imagini si de verbalizare interna (vocea interioara) si e un zig zag pe care-l facem neintrerupt in zona ideii care ne framanta. In timp ce in minte are loc asta, noi mancam, ne imbracam, suntem la job. Dupa mine asta e o stare de transă, transă avand concentrarea in ideea rozătoare, idee care e de analizat asumat la nivel de constiinta. E o stare proasta, lucrurile trec pe langa noi fara sa le mai vedem si avem sentimentul de-a trai superficial sau ca in vis. Se deruleaza lucrurile in jurul nostru si noi suntem martori la trecerea vietii pe langa noi si noi avem sentimentul gâștii care trece prin apă fără să se ude.-o stare de robot oarecum fara chef de viata. Tot ce faci faci este automatizat si actiunile sunt separate de minte.

Exemplu: speli vase si te gandesti aiurea departe la bunica, la un om din trecutul tau la o anxietate din viitor, dar la modul absent de parca tu nici nu esti acolo. Daca te intreaba cineva la ce te-ai gandit nu stii sa-i spui sau tresari si realizezi ca stii dar nu prea stii la ce te-ai gandit in ultimul timp. In aceasta stare adancirea in îngândurare e atat de mare ca poti umbla cu obiecte si nu-ti amintesti, lucru care sperie caci crezi ca ai probleme cu memoria. Doar daca o actiune merge altfel iesi din aceasta stare. De exemplu speli vase si nici nu realizezi ca reiei o discutie cu soacra in minte si revii la tine si te pregatesti sa ii zici soacrei niste replici si demarezi o discutie cu ea in gand si traiesti scenariul imaginar ca si cand chiar ai vorbi. Si daca se opreste apa la chiuveta, abia atunci revii din imaginatia ta (si din avioanele din cap in care faceai sceneta cu soacra) si realizezi ca vorbeai cu soacra in cap si spalai vase in bucatarie de fapt. Daca se opreste apa, esti obligat sa cauti solutii sau sa continui actiunea spalarii vaselor altfel sau s-o pui pe standy.


Ei, starile astea (desi nu-s nocive tare) ele sunt fie potentialul unei depresii fine, fie modalitatea in care trece viata pe langa tine. Eu le numesc transe desi definitiile nu le-ar incada in transe. Pentru mine transa e o frecvență a creierului care fie functioneaza pe o tema de ingrijoarare, fie nu are nici o tema si e absent-prezent. Aceste stari daca exista se pot educa prin prezență, luciditate si iesire din transa. Nu-i usor deloc per total. O data, de doua ori, de zece ori facem asta dar apoi uitam. Si chiar daca nu uitam si-o facem, ne vom trezi ca nu stim cine suntem noi insine cand nu suntem in transa. Acolo e miza mare.

One thought on “despre minte si transă

  1. Buna ziua, Vki!
    Interesant articolul tau! Privind in urma cu mai multi ani in urma, despre aceasta stare a mintii, din discutiile cu altii si din ceea ce am citit, i se spunea “a-ti face moara in cap” sau ‘mintea este ca o maimuta beata”, daca nu stii sa o controlezi, sau daca nu esti constient de ceea ce se intampla. Este o uzura energetica, orice gand insemnand energie pe care o disipam aiurea. cu toate ca suntem impotriva religiei, din religia am aflat pentru prima data despre “tacerea mintii” si despre “pacea sufletului”. Cu mai multi ani in urma ( tot multi ani in urma, fiindca de douazeci de ani nu mai lucrez 🙂 ), discutam cu coleg si ii spuneam despre tacerea mintii . Imi spunea ca asa ceva nu se poate, deoarece mintea nu poate fi oprita. Erau momente cand reuseam sa o opresc, mai ales cand imi defocalizam privirea si priveam in gol. Dupa mine oprirea mintii se poate atunci cand faci un lucru si il faci cu pasiune, in timpul unei meditatii, cand faci recapitularea vietii, cum spunea C.Castneda, in general in ceea ce se numeste spovedanie sau confesiune. Cam asta este pe scurt parerea mea despre aceasta stare de “transa’ cum ii spui tu.
    Iar ca o experienta personala, pe la 28-30 de ani revenisem in fabrica dupa facultate si trebuia sa fac anumite programari si evidenta a unor lucrari. Tot cautand solutia optima, facand in minte mai multe combinatii, simteam ca imi arde capul.
    Ceea ce nu am reusit sa-mi dau seama , este , cand apare aceasta stare de transa, pe la ce varsta si ce determina aceasta, cauzele. Intorcandu-ma cu zeci de ani inapoi, atunci cand eram copil, nu-mi amintesc sa fi trait aceasta stare.
    O zi buna, Viki Dumitrache!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.