iesire din abuz si recapatarea demnitatii

E bine sa reactionam si sa protestam cand apar idei naziste ca ale popii care a „explicat” violul cu orgasm si inutilitatea prezervativului. Intr-un fel e bine ca acest popă a vorbit, ca asa aflarăm de el si am putut protesta. Ce ne facem cu misoginii silențioși??Cu cei ce au autoritate si influențează si-si transmit ideile sociopate altora? La ăștia trebuie sa fim mai atenți, mai uniți, mai fermi, mai reactivi educativ. Va fi un sport național corectarea „vocilor” extremiste si il vom juca toti si vom ajunge sa facem si de planton ca sa nu adormim.
Daca analizez la rece ce-a zis popa, reiese ca femeia violata ramane gravida doar daca simte placere (o prostie nazistă).
Nu-i prost, face un zig zag „logic” intre functia procreearii si obtinerea placerii tocmai pentru a ne da de lucru si-a ne tine prostiti si ocupati cu silogismul lui de 2 bani. In primul rand niciunul din noi nu stie realmente cum sunt senzatiile altuia, pentru ca ele sunt trăiri iar trairile puse in cuvinte doar par bine descrise, dar n-o sa stim niciodata daca cuvintele ce le folosim fiecare din noi pentru trairi sunt folosite adecvat (atat pentru cel care le descrie cat si pentru cel care le receptioneaza).
Fiecare din noi are niste senzatii si emotii care exista daca mama le-a validat si care sunt exagerate sau diminuate subiectiv daca mama a reactionat exagerat sau le-a ignorat. Copilul simte ceva si mama e oglinda ceva-ului pe care il simte copilul. Daca mama oglindeste bine, copilul isi traieste senzatia si emotia lui, daca mama amplifica sau diminueaza, copilul traieste deformat trairea. Si asa se pleaca in viata cu procesarea corecta sau distorsionata dupa cum a putut mama si restul anturajului.
Si dintre tot ce traieste corpul de la nastere, placerea sexuala e cea mai controversata pentru ca e placerea cea mai greu incercata. Dupa ce zona genitala a fost strunita sa faca pipi si caca la oliță si dupa ce-a fost blamata ca rusinoasa si vinovata, ajunge zonă imorală si zonă de risc cand copilul incepe sa umble fara parinti (la scoala, la joaca, etc). Pai ce credeti ca corpul poate trai placere senzorial emotionala daca corpul se simte vinovat? sau daca nu se relaxeaza? Sau daca nu se destinde, deschide? Ca sa poti simti placerea corpul are nevoie de siguranta, respect, joacă, umor si afectivitate si de deschidere catre celalalt, de incredere in celalalt. Acu ia ganditi-va cate am insirat eu si cati oameni pot avea concomitent aceste conditii? Daca un copil a fost respectat el va cauta respectul iar numai in respect putem vorbi de placere corporala, de placere sexuala de placere traita senzorial si emotional. Da, numai in acele conditii se poate, altfel tot ce pretindem sau asteptam sunt mentalizari ale unor trairi pe care omul se poate incapatana sa le considere placere. Da, unii fac asta, se baga in manevre relationale si au contacte si se obliga pe ei insisi si se incapataneaza ca ceea ce simt e placere. Dar in sufletul lor, deep inside stiu ce nu e. Asa ca popa care si-a dat foc la valiză vorbeste de parca toti oamenii simt la fel. Ha, ha asta e o gogoriță bufantă. Oamenii simt subiectiv si foarte diferit.Si inca ceva trist si dureros, violurile se intampla pentru ca n-am fost crescuti cu respect de catre parinti (care la randu-le n-au fost crescuti cu respect) si nici de catre educatoare, profesori, autoritati, institutii, guvern. Prea multi dintre noi am fost violati (transgresati) in multe feluri si de aceea suntem o multime de oameni vulnerabili la idei naziste, masă de manevra pentru manipulari de orice fel. Dupa secole de mizerie atitudinala omul incearca sa se salveze pe sine din mocirla sociala si sa se individualizeze. Adica traim toti, indiferent ce varsta am avea un fel de adolescenta sociala, daca ne consideram ca fiecare suntem copilul si societatea ar fi mama. Si ne-a venit vremea sa ne castigam libertatea, autonomia si sa ne salvam pe noi insine de la versiunea oficiala. Sa lepadam carapacea sociala in care-am crescut chiar daca travaliul lepadarii ei doare si sa ne crestem o alta haină lejeră. Cum-necum trebuie (da, stiu amice ca nu-l suferi pe trebuie!!) sa ne traim viata, dar daca tot o traim hai s-o traim din ce in ce mai deslusit, mai clar, mai pe bune si sa incepem sa ne simtim adevaratele trairi si sa le redenumim, sau sa ne inventam cuvinte. Cat despre popă…e numai un simptom al transei sociale din care va propun sa iesim si sa fim exemple si pentru ceilalti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.