mintea & sufletul
Foarte multi oameni cu suferinte psihice si sufletesti. Acest lucru se intampla si de la agitatia vietii cotidiene dar si de la habarnismul cu care un om trece prin scoala fara sa i se dea vreun indiciu despre ce ar fi mintea si care e relatia minte corp.
Inca de la gradinita copilului i se dau bazele informatiilor despre lume, incepand cu animalele si terminand cu traficul rutier, arte si maniere. Dar doamna educatoare nu zice nimic de suflet si nimic de minte.
Si nici doamna invatatoare nu zice in vreo lectie.
Ba, doamna invatatoare le tine uneori discursuri de sensibilizare in care apar expresii „sa vrei tu din tot sufletul sa inveti” (si cand zice suflet duce pumnii la piept). „Mintea ta copile trebuie sa fie constienta ca…”, mai zice doamna, dar printre lectii , ……nu in lectii.
Nu e vreun manual care sa aduca in discutie mintea si corpul, corpul si mintea. Si la fel se intampla in anii urmatori. Vag si putin la anatomie si fiziologie sunt cateva randuri despre hormoni si sistemul nervos dar prezentat totul static. Mecanic.
Ideea e ca elevului ii lipseste din mentionarile de baza despre lume si viata importanta mintii si rolul ei in viata. Ca sa nu mai zic de suflet. Toti vorbim sfios si dragastos de suflet dar nimeni nu-l baga serios in seama si el nu apare pe nicaieri. Ca si cand stiintific nu exista si daca nu exista teoretic, nu-l vom lua in calcul nici in gandire sau discutii. Si totusi…..stiti bine cate de mult exista sufletul si cat de important e. Poate cel mai important pentru unii. Parintiii acasa nu discuta de suflet cu copiii ca nu stiu decat expresiile „deschide-ti sufletul si zi ce ai pe el”, sau „nu mai pune la suflet”. Si atat. Si daca cu parintii nu vorbesti despre suflet, la scoala nimic, omul se dezice si el insusi de sufletul lui la nivel de comunicare si ramane cu trairile, cu suferinta sufletului.
Suflet….minte….?! Incepusem postarea cu mintea si am strecurat si sufletul. Cele 2 mari parti ale noastre care ne conduc viata si totusi cele 2 parti care lipsesc din educatie.
Paradoxal pe fondul acestei educatii din care lipsesc mintea si sufletul dar abunda matematica, literatura si altel informatii google-mură-n-gură , toti zicem „totul e din cap”, „totul e pe psihic”, „totul e de la minte”. Grotesc, ce paradoxal.
De fapt si dac-am vrea sa incepem sa spunem copiilor la gradinita, la scoala cate ceva ……ce li s-ar spune? Adica nu ma refer ca nu e de spus, ca se pot face explicatii minime cu inteles progresiv pentru mintea unui copil de la 3 ani incolo. Dar cine cere aceste informatii? Unde e un raport ca e nevoie de asa ceva? Cine sunt cei care ar stabili pachetele de informatii introduse progresiv? Cine le-ar preda profesorilor care la randu-le sa le explice si sa le dea mai departe copiilor?
Eu nu ma mai mir cand vin oameni la cabinet care chiar cred ca mintea e separata de corp si nu inteleg ce inseamna puterea unui cuvant sau ca un gand e mai mult decat cuvintele lui. Oamenilor le lipseste din gandire informatii despre ei insisi, despre ce e o idee, ce e un gand ….in fine lucruri basic despre care ei chiar nu stiu ca nu stiu.
Asa cum pestii nu stiu ca sunt uzi, asa oamenii nu stiu ca nu stiu lucruri esentiale si nici nu sunt wow cand incerci sa le spui ci devin sceptici. Si nu e de suparare, daca un om a trait 48 de ani (de exemplu) si-a „fost bine” si dintr-o data „o frica il ia si-l epuizeaza” ….vii tu psiholog sa-i explici ca are nevoie de a invata/accepta idei noi despre functionarea lui.
„Păi si pana acum cum am trait doar cu ce am stiut si-am fost bine??” zice omul.
Va dati seama cat de autosabotoare e gandirea „normala” din care lipsesc notiunile „minte” si „suflet” la nivel de intelegere / autointelegere?? Ca sa nu mai vorbim ca , dupa minte si suflet musai trebuie sa intelegi ce-i CONȘTIINȚA si CONȘTIENȚA daca chiar vrei sa te poti ajuta.
Va dati seama oameni buni ca suntem deprate tare de varianta practica, pe care de fapt o traim, asta care inglobeaza mintea si sufletul.