o lectie personala…scumpa

      Niciun comentariu la o lectie personala…scumpa

Am imprumutat cu o mie de euro pe cineva acum 10 ani si evident ca m-am asteptat sa mi-i iau inapoi. La inceput mi s-a parut ca doar ii voi scoate mai greu, dar nu a fost sa fie. Btw, erau toti banii mei pusi deoparte la vremea aia.

Dupa 2 ani am inceput sa ii cer regulat. Dupa vreo 4 ani i-am facut eu un plan acelei persoane sa imi dea 100 ron pe saptamana, 400 pe luna .Mi-a dat 400 de ron, apoi a zis ca imi da 1000 in toamna. Nu mi-i i-a dat.

Inca vreo 4 ani m-am perpelit enervandu-ma de acesti bani pentru ca ii luam in calcul cand gandeam in avans bani de concediu, taxa la fisc etc Pana mi-am dat seama intr-o zi ca persoana nu mai are cum si nici de unde sa mi-i dea inapoi. Plus ca ma evita. Si……mi-am facut un curaj nebunesc, am chemat persoana si i-am zis „nu ma mai evita. Stiu ca nu-mi vei da banii inapoi. Nu ii mai vreau. Nu ii mai „vreau” nu ca nu i-as mai vrea dar ii vreau degeaba si sufar ca fraiera. In clipa asta iti anulez datoria.”Hai sa bem o bere pentru asta, amandoua suntem mai linistite de acum.

Ideea am pus-o intr-un balon cu heliu si i-am dat drumul sa se ridice, pana nu s-a mai vazut. Mi-a mai batut inima tare un timp, apoi s-a potolit. Mi-a ramas un regret miorlait si o unda de razbunare subtire care s-a risipit.

De cate ori imi revenea in minte patania, imi aminteam declaratia : „ti-am anulat datoria, nu mai ai sa imi dai nimic.” si vizualizam cum toata povestea fusese inchisa intr-un balon care s-a ridicat si inca pluteste prin cosmos.
A fost cel mai bun lucru pe care l-am facut in raport cu acea poveste. Anii aia in care ma enervam si speram cu tarie sa mi-i dea precum si sentimentul nedreptatii, m-au ros la stomac ceva.
Cel mai important e ca de atunci am mai dat bani cui mi-a cerut si m-a inspirat. Dar am invatat si sa refuz cu gratie desi stiam si la vremea cand am dat banii. In inima mea am stiut ca intru in bucluc dar mi-a fost milă. Ei, mila se plateste. Pe mine m-a costat o mie de euro. Pe altii o casa, sau doua.

La mine n-a fost naivitate a fost credulitate si lipsa de forta a refuzului.

De-aia ajung oamenii intelepti in a doua parte a vietii de la din astea. Fazele astea te obliga sa te restructurezi, daca nu…ramai acolo in suferinta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.