Am imprumutat cu o mie de euro pe cineva acum 10 ani si evident ca m-am asteptat sa mi-i iau inapoi. La inceput mi s-a parut ca doar ii voi scoate mai greu, dar nu a fost sa fie. Btw, erau toti banii mei pusi deoparte la vremea aia.
Dupa 2 ani am inceput sa ii cer regulat. Dupa vreo 4 ani i-am facut eu un plan acelei persoane sa imi dea 100 ron pe saptamana, 400 pe luna .Mi-a dat 400 de ron, apoi a zis ca imi da 1000 in toamna. Nu mi-i i-a dat.
Inca vreo 4 ani m-am perpelit enervandu-ma de acesti bani pentru ca ii luam in calcul cand gandeam in avans bani de concediu, taxa la fisc etc Pana mi-am dat seama intr-o zi ca persoana nu mai are cum si nici de unde sa mi-i dea inapoi. Plus ca ma evita. Si……mi-am facut un curaj nebunesc, am chemat persoana si i-am zis „nu ma mai evita. Stiu ca nu-mi vei da banii inapoi. Nu ii mai vreau. Nu ii mai „vreau” nu ca nu i-as mai vrea dar ii vreau degeaba si sufar ca fraiera. In clipa asta iti anulez datoria.”Hai sa bem o bere pentru asta, amandoua suntem mai linistite de acum.
Ideea am pus-o intr-un balon cu heliu si i-am dat drumul sa se ridice, pana nu s-a mai vazut. Mi-a mai batut inima tare un timp, apoi s-a potolit. Mi-a ramas un regret miorlait si o unda de razbunare subtire care s-a risipit.
De cate ori imi revenea in minte patania, imi aminteam declaratia : „ti-am anulat datoria, nu mai ai sa imi dai nimic.” si vizualizam cum toata povestea fusese inchisa intr-un balon care s-a ridicat si inca pluteste prin cosmos.
A fost cel mai bun lucru pe care l-am facut in raport cu acea poveste. Anii aia in care ma enervam si speram cu tarie sa mi-i dea precum si sentimentul nedreptatii, m-au ros la stomac ceva.
Cel mai important e ca de atunci am mai dat bani cui mi-a cerut si m-a inspirat. Dar am invatat si sa refuz cu gratie desi stiam si la vremea cand am dat banii. In inima mea am stiut ca intru in bucluc dar mi-a fost milă. Ei, mila se plateste. Pe mine m-a costat o mie de euro. Pe altii o casa, sau doua.
La mine n-a fost naivitate a fost credulitate si lipsa de forta a refuzului.
De-aia ajung oamenii intelepti in a doua parte a vietii de la din astea. Fazele astea te obliga sa te restructurezi, daca nu…ramai acolo in suferinta.