un altfel de meditatie

      No Comments on un altfel de meditatie

Am momentele mele cu mine, cand „ma retrag”din lume, cand ma retrag din conexiunile in care functionez.
Cand sunt in relatie, obisnuiesc sa fiu atenta si la celalalt si la mine deodata.
Si de cate ori pot, ma deconectez si ma retrag in mine sa stau puțin eu cu mine sa ma linistesc, sau sa-mi inteleg starile.
La inceput, eram eu si ceilalti. Ceilalti insemnau familia, rudele, prietenii, vecinii, colegii de serviciu. Apoi s-au adaugat si oamenii cu care lucrasem ca psiholog, clientii. Apoi, odata cu facebookul s-au adaugat si oamenii misto cu care interactionez aici, oameni cu care m-am si vazut, auzit, scris.
Viata, ca sens e relatia mea cu lumea si cu realitatea care curge intr-una. Viata curge prin mine. La inceput am fost mica si-am fost moșmondită de parinti si frati si profesori si prieteni, am scapat cand m-am facut mare de moșmondeală si m-am remodelat si-am ajuns sa moșmondesc eu pe altii, sau sa ne moșmondim reciproc. Si uneori ma retrag sa ma moșmondesc eu cu mine, cum ar veni.
In astfel de momente, ma mir si-mi zic „mamă ce-a devenit lumea asta, cat de complexă, cat de entropică, cat de accelerate sunt toate”… desi, cred ca asa a fost dintotdeauna dar percepeam eu mai putine, sau faceam eu mai putine actiuni.
Pana la urma tot eu am nevoie sa realizez ca fac prea multe actiuni, actiuni care sunt venite ori din nevoie, ori din dorinte, ori din depentență sau rutina, altele ca trebuie, altele ca n-am incotro. Si se impune un filtru. La ce sa renunt, ce sa aman, ce sa fac mai putin? Ar trebui sa umblu la cantitatea unor lucruri? Sa iau mai putine globulete si sa ma multumesc cu cele pe care le am, sa fac mai putin shopping? Sa mananc mai simplu ceea ce ar insemna sa cumpar mai putin, sa mananc mai putin, sa produc mai putin gunoi? Sa renunt la manichiura si sa-mi tai pur si simplu unghiile ca sa scutesc timp ? Si daca fac toate cele, sa am multumirea simplificarii vietii si sa am un timp personal in care sa…? ce sa fac de fapt? sa stau pur si simplu linistita, sa ma uit cum se scurge streasina si sa imi fiu martor cum creierul dă sa se plictiseasca si eu ma autolinistesc si zic „calm, hai sa fiu calma sa-mi dau seama de mine si de cum curg lucrurile in jurul meu”. Si cand reusesc sa opresc impulsurile care produc nerabdare si plictiseala, abia acolo e ceva mai autentic, ceva mai natural in in starea de-a fi si de-a respira ceva mai apropiat de respiratia constienta.
Doamne, cum ma fură realitatea si cum ma pacaleste sa fiu in actiuni mai mult in afara mea decat inauntrul meu. Eu de fapt fiind si inauntru si in afara, ca nu as putea sa spun ca eu sunt doar eu, ci eu sunt si lumea. Si-atunci diferenta o face de fapt, constientizarea la toate astea, reacordarea prin respiratie si….continuarea de-a fi si-a face. Ati inteles ceva? eu da, m-am inteles pe mine pe parcurs ce-am scris, m-am moșmondit pana m-am limpezit. Eram agitata, m-am oprit doar ca sa repornesc din nou, mai fresh…ceea ce ti-as dori si tie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *