despre dileme

      No Comments on despre dileme

Cazul schematizat arata asa: barbat matur care vine la sedinte ca sa nu innebuneasca deoarece e casatorit si are o alta femeie cu care nu poate sta si nici nu se poate desparti de ea. Intre barbat si amanta sunt frictiuni si interactiuni constand in partide de amor, certuri, acuze, batai reciproce, ea il santajeaza, el ba o bate-ba cedeaza. El afirma ca e epuizat si ca „vrea sa ii fie bine” si ca „nu stie cum sa procedeze”.

Schema de mai sus e dintr-un caz al unui psiholog pe care-l ajut eu pe cazuri in supervizare. Si am convenit sa scriu aici consideratiile mele cu privire la caz ca sa-i ramana scrise colegului meu si sa mai foloseasca altcuiva.

Psihologilor care ma consulta le explic mereu 2 lucruri capitale si de baza:
-nu ne suparam pe clienti niciodata si nu ne asteptam ca ei sa stie ce au de facut in cabinet. Clientul ne poate cere orice, noi ii raspundem raportandu-ne la el explicand omului cat putem interveni si in ce ar consta interventia
-ca psihologi trebuie sa stim sa fim centrati, astfel incat din pozitia de centrare, indiferent ce ne cere omul noi sa stim sa-l raportam la pozitia de psiholog.
O sa vedeti mai jos, la finalul postarii ce vreau sa spun prin asta.

Ia sa vedem ce avem in caz:
-Un barbat s-a prezentat in cabinet si s-a deschis povestind „infernul” prin care trece.
-Psihologul ii da niste feed backuri de empatie si compasiune bune pentru ca el ofteaza eliberator si continua a se descarca, a ventila adica, in limbajul nostru.
-Omul se vaita in cateva sedinte incat incepe sa se repete si implora (nonverbal) psihologul sa-i dea solutii. Psihologul se simte neputincios si intra intr-un soi de panica si se gandeste ca nu stie ce sa ii spuna omului sa-l ajute.
-Si aici psihologul apeleaza la mine.

Interventia mea:
Oamenii vin catre noi sa ii ascultam, sustinem, sa le dam sfaturi si sa ii ajutam sa-si rezolve problemele. Oamenii asteapta solutii, sfaturi cat se poate de rapid si in cat mai putine sedinte. Multi clienti vin asa, cu aceasta speranta si nevoie. Ne enerveaza asta? Daca da, daca ne enerveaza e pentru ca avem asteptari ca omul sa stie ca trebuie sa vina minim 12-15 sedinte, ca omul nu trebuie sa primeasca sfaturi ci sa descopere in el solutii ca. Asta e in mintea noastra si da, asa ar trebui sa fie DACA NOI PSIHOLOGII STIM SA DIRIJAM LUCRURILE SPRE A SE MANIFESTA ASA.
Drept urmare, vedem ce vrea omul (in cazul de față) si zicem, adica ne adresam omului:
– Ati venit la cabinet si va felicit pentru initiativa. Singur e greu sa gasim singuri solutii si ne invartim in cerc. Dumneavoastra aveti o dilema (care va rupe in doua) care va mananca energia. Sperati ca eu sa va spun ce sa faceti, dar din pacate noi psihologii nu avem voie sa le spunem oamenilor ce sa faca, dar putem analiza lucrurile impreuna cu clientii nostri si putem incropi variante de solutii.
Stiu ca asteptati de la mine ceva. Ceea ce pot eu sa fac este sa va explic viziunea mea asupra dvs si sa va arat cum e compusa psihologic problema dvs din ce e formata.
Sunteti adult si sunteti intr-o relatie, de fapt in 2 relatii ambele disfunctionale. Nimic nou, e pe scara larga fenomenul, nu sunteti nici primul si nici ultimul om care face asta ca sa-si „traiasca viata”. In acest gen de dilema au mai fost si altii dar s-au oprit. Inteleg ca si dvs ati vrea sa va opriti ( n.b. asa reiese din notitele colegului meu) si nu puteti.

Tehnic vorbind, ce-ati avea de facut? Fie sa o convingeti pe amanta sa va despartiti, fie sa luati decizia dvs de a va desprinde de ea.
Cu ce va pot ajuta eu ca psiholog?
Pot sa va ajut sa va incropiti discursul catre amanta, adica sa stabilim impreuna sa punem in cuvintele potrivite mesajul dvs catre ea.
Deasemenea va pot ajuta sa analizati care varianta e mai realista si care va atrage: sa o convingeti sa va despartiti sau sa puneti dvs punct si sa va retrageti din relatie.
Daca ar fi sa optati pentru varianta in care sa va retrageti sa o „parasiti” dvs pe ea, discutam ce presupune asta:
-sa alegeti modalitatea prin care ii aduceti la cunostinta asta
-sa anticipati care pot fi reactiile ei (din incercarile precedente) si sa va pregatiti „sa rezistati” altfel ca pana acum. Sa studiem impreuna cate optiuni aveti pentru fiecare tip de reactie de-a ei. Adica sa vedem impreuna cate „raspunsuri” clasice, deja utilizate aveti si ce altceva nou am putea gasi.
-va pot ajuta sa mentinem hotararea estimand prin ce urmeaza sa treceti si sa va „ajutati” de dinainte. Stiu ca „va omoara gandurile”, dar puteti identifica ce ganduri concret va freacă mintea si putem stabili impreuna alta ganduri de contracarare a celor care va obsedeaza.
DAR,
-atentie va rog!
Daca identificam gandurile si va echipez cu alte ganduri ajutatoare si mintea VI LE REFUZĂ …. atunci suntem in situatia in care nu aveti autoriltate asupra dvs si am putea spune 2 lucruri:
-1.fie ca nu stiti sa va ajutati, ca nu aveti traditie in acest sens, ca nu stiti cum sa faceti asta
-2.fie nu aveti acea incredere in dvs care sa faca sa functioneze ceva ce va propuneti si vreti. Vreti rational dar nu puteti emotional.
Eiiiii….. si aici in acest punct, stimate domn, ne-am dus sub problema: aceasta relatie, posibil in viziunea mea sa fie umplutura care va aține atentia de la golul din dvs catre altcineva din afara dvs. Ca e mai simplu sa te razboiesti concret cu cineva decat sa cazi in golul din tine.

Psihologic vorbind ca sa rezistati ati avea nevoie sa :
-anuntati femeia
-rezistati tentatiilor de a o cauta
-ramaneti calm daca va cauta ea, ramaneti constant pe pozitia dvs de refuz de a mai reveni in relatie
-renuntati la impulsurile de a ceda
-acceptati pierderea dar si castigul care vine odata cu iesirea din relatie. Ce castig? Mandria de-a fi putut face asta, eliberarea din codependență, oprirea insomniei etc

Ce va pot ajuta eu ca psiholog din toate astea?
– Sa le constientizati pe toate….pe bune asa cum se prezinta ele
-sa va echipati cu ce aveti nevoie
-sau sa acceptati ca nu puteti sustine toate astea si ca ramaneti asa ca pana acum, sperand ca „se va intampla ceva” care sa ajute, eventual un miracol sau un noroc. (!)
-sa va ajut sa va respectati pe dvs insiva chiar daca nu puteti sustine toata strategia descrisa si sa acceptati faptul ca nu puteti. E o constientizare grea dar sanatoasa. Necesara.

Ei, vedeti dară cum trebuie (dupa parerea mea) sa se pozitioneze un psiholog față de problema clientului? Sincer, empatic, ferm si colaborativ. Psihologul ii descrie omului o posibila strategie, clientul alege daca se baga in ea sau nu. Indiferent ce alege clientul, e alegerea lui deci e cea mai buna pentru el, pentru client. Psihologul ajuta clientul sa aleaga si sa-l faca sa fie ok cu ce alege ( ma refer in cazul de fata la variantele: sa vina la sedinte sa discute si sa testeze solutii fara sa puna nimic in aplicare, sa plece din sedinte crezand ca nu-l ajuta, sa ramana sa testeze cate ceva, etc). Nu-i judecam pe oameni pentru ce aleg ei sa faca. Pentru ca nici pe noi nu ne judeca nimeni, sau asa ar trebui sa fie.

So…. cam asa s-ar descrie dpdv al ghidarii un psiholog sa se pozitioneze fata de o etapa dintr-un caz. Va dati seama cat e tot cazul, da??
…… 🙂
bafta la colaborat cu oamenii dragi mei !

P.S. da, cazul contine si elemente suculente pentru analiza psihologica. O nevasta, job si multe altele. Dar, atentie, daca omul vrea zoom pe acest punct de decizie, apoi se moșește dileme pana omul o intelege si ori o accepta, ori o infrunta. Nu avem dreptul de a obliga un client sa analizeze mai complex daca el nu adera in timpul discutiilor la a „aduce” in cabinet si restul vietii sale. Pana nu se depaseste hopul dilemei, nu se baga si alte elemente, dupa mine. Am scris asta ca sa previn amatorii de critica.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *