Fragment despre somn, dintr-o terapie

      No Comments on Fragment despre somn, dintr-o terapie

Fragment despre somn, dintr-o terapie
Recent am facut o sedinta care mi-a placut maxim. Am cerut incuviintarea persoanei cu care am lucrat sa o expun in pasii psihologici facuti si prelucrati si am primit permisiunea.
E vorba de o persoana apropiata de 30 de ani, care face sedinte pentru optimizarea vietii. Mi-a cerut sa o ajut sa-si imbunatateasca somnul si ar fi vrut sa vorbim numai despre somn in sedina respectiva. Eu am pus intrebari depre somnul intregii vieti pe axa timpului, obtinand o poveste longitudinala interesanta. Persoana adoarme greu si tarziu, la 1-2 noaptea si se trezeste cu greu dimineata, foarte greu uneori, cumplit de afectata rareori.
Am propus sa abordam somnul la nivelul stilului de viata, ca sa-l intelegem ca proces influentat de alte actiuni, la randu-i fiind o actiune care influenteaza. Somnul vazut efect dar si cauza, sustinut si intretinut de celelalte comportamente.
-am facut o lista cu toate comportamentele si actiunile din prezent, cele importante si repetabile si le-am raportat la somn
-am facut examinarea comportamentelor din preajma somnului, ritualurile respective
(Persoana este singura si in primele 3 prioritati este gasirea unui partener)
-am aflat ca sta in sufragerie pana i se face foarte somn si merge in dormitor si se perpeleste pana adoarme, sau, pleaca mai devreme din sufragerie dar se chinuieste si se perpeleste pana adoarme.
Din istoricul pe axa timpului, reiese ca, in trecut in timpul unei depresii compensatoare (care umple un gol si e o „justificare” ca nu traieste viata din plin) i se schimbase bioritmul astfel ca dormea ziua si statea treaza noaptea. „Logic” sa fie asa in genul asta de depresie deoarece ziua sunt zgomote diurne de afara si lumina te face sa te simti vinovat ca nu faci nimic, in plus ii vezi pe cei ai casei, pe cand noaptea care are ceva de cocon protectiv si ceva complicitate la ciudatenia existentiala are acea liniste permisiva de a deschide ochii si de „a fi ”cand ceilalti dorm. Am concluzionat in sedinta cu privire la acea perioada, ca mersul la somn era silnic si fara nadejde pentru ca „urma sa se culce FARA SA AIBA MOTIV DE TREZIRE A DOUA ZI”. Se conditionase un fel de intristare de a merge la somn, o accentuare a mahnirii, iar drumul catre pat si propunerea de adormire era un drum scurt avand eticheta mentala „sunt o persoana singura care nici sa doarma nu poate”, un declansator de ganduri derivate din acea idee.
Timpul a trecut, persoana a iesit din depresie, s-a normalizat pe toate planurile mai putin pe cea a partenerului. Iar asta e ceva cu care societatea ne sperie, tema singuratatii fiind foarte compatimita si de evitat in general. Si nu numai societatea ci si sufletul cere un om cu care sa faci pereche si sa imparti yin yang toate cele.
A fi singur inseamna sa te si gandesti in excedent la asta dar si a evita sa te gandesti la asta. Asa ca ajunge sa te framante si sa iasa la suprafata de cate ori nu facem orice altceva care sa ne capteze atentia. Da? Pai care e „momentul” de aur pe care-l prefera constiinta si creierul decat bagarea in pat pe intuneric? Caci ala e momentul , asta e ipostaza in care nu mai ai unde te ascunde si nici fugi si trebuie sa infrunti realitatea nedorita.
Si-am prelucrat punand intrebari despre care ar fi starea asociata mersului in dormitor. Ritualul de ridicare de pe fotoliu din sufragerie , stingerea luminii din comutator, pasii catre dormitor, fiind declansatorii unei stari subterane psihologic formulata aproximativ „ sunt o persoana singura, cat mi-ar placea sa am pe cineva alaturi de care sa dorm in pat, patul e locul care ma obliga sa vad cat de singura sunt”. Acesta tip de gand rasnit e aproape automatizat, habar nu mai ai de el daca il ai. Astfel incat, mersul la somn e o introducere in etapa obligatorie de a suferi ca un caine de singuratate.
Constientizarea acestor detalii mici dar importante conteaza pentru ca permite sa rupi un scenariu disfunctional si sa rescrii un altul. Da, e important sa gasesc solutii si sa caut un partener dar ceva mai concret , asta nu e o sarcina pentru adormire.
– de aceea, pot zilnic sa meditez/reflectez la ce anume face pentru gasirea unui partener ca sa mut locul sarcinii de pe adormire pe un alt moment
-drumul catre dormitor, pasii aia -care s-au dovedit a fi extrem de importanti- ca si adormirea sa fie curatate de obedienta ingrijorarii si rusinii singuratatii si sa…
-invete modalitati noi de a adormi. Practic timpul adormirii e foarte fain si important. Atunci trebuie sa ne luam bye de la zi, sa ne programam pentru a doua zi, sa ne imaginam chestii misto si sa intram in somn pe covorul rosu, nu pe usa din spate.
-un nou dialog interior isi face simtita prezenta, aceea in care persoana se roaga de minte si de creier sa ii dea voie sa invete sa adoarma mai …modern.
Atata mie cat si persoanei ne-a mers la suflet sedinta in care am facut conexiunile, examinarile, constientizarile, atribuirile, automatizarile, samd Abia dupa ce intelegi poti sa intervii sa schimbi. Mici actiuni au „sens” dar trebuie sa descoperim acesta sens. Patologia are „logica” ei si abia dupa ce intelegem limbajul sensurilor putem sa mutam actiuni sau sa inlocuim.
Astfel, o persoana are somnul greu daca e incarcat de o sarcina si are SOMN USOR daca dam povara jos.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *