memory

      No Comments on memory

memory
Am acceptat sa merg acasa la un bolnav care are nevoie de evaluare pentru notariat. Vrea sa lase un testament cat inca este in viata. Am gasit un om atat de fragil intr-un pat, atat de speriat in timp ce incerca sa fie curajos. O situatie simpla, mica, modesta de la țară. Necasatorit, destul de tanar, bolnav terminal. Ingrijit de sora lui. Cămaruță din aia mica de la sat, intr-o casa din chirpici, cu covoare tesute pe jos, cu soba de teracota, cu musama pe masa, cu carpete pe pereti, cu cuverturi pe pat. M-am bucurat ca am acceptat sa ma duc deoarece mi s-a parut ca, parca m-am intors in timp. Dupa ce mi-am facut treaba adica sa-l examinez si sa scriu, am stat de vorba pur si simplu numai cu el, sa-l intreb daca ii e frica, sa-l tin de mana sa planga si sa filozofam simplu despre moarte si viata, regrete si ce lasam in urma.
Am simtit nevoia sa scriu despre acest om modest, cuminte si resemnat ca sa-l aduc intre oameni aici. Sta de ceva timp in pat si cred ca rar vine cate vreun vecin in afara de sora si nepoti.
Nu vreau sa dezvalui nici localitatea, nici numele, nici boala, nimic care sa-l poata expune pe om. Are dreptul la tot respectul nostru si nu avem voie sa vorbim despre situatia lui. I-am spus doar ca daca voi scrie o carte il voi mentiona si a zambit trist si incurcat.
L-am sfatuit sa ii ceara surorii sa-l tina de mana si sa-i spuna cand ii i-e frica si sa aiba curajul sa faca asta.
Mi-a zis ca nu a plans niciodata de cand e bolnav si l-am felicitat, i-am zis ca daca simte ca se usureaza cand plange sa o faca.
Cand am plecat am stat putin langa el si mi-a luat mana, mi-a pupat-o si mi-a tinut-o pe piept cateva secunde cu ochii in lacrimi. M-am aplecat si l-am pupat pe ambii obraji si i-am dat si cealalt mana si am tinut cele 4 maini ale noastre si privirile un moment lung, cat am simtit eu ca ar fi deajuns sa-l sature de a fi vazut si „ținut” de o persoana care-l intelege.
„Noroc” ca la tv erau stiri politice care mi-au permis sa fac niste afirmatii care l-au facut sa rada, astfel ca ne-am despartit camarazi cu privire la viata, moarte si politica.
Cum e lumea asta mare…cu oameni in viata in toate formele ei…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *