despre constientizarea pericolului

      No Comments on despre constientizarea pericolului

E o stire de ieri despre un barbat care loveste o fata la lift. L-am vazut si eu din pacate. O camera de luat vederi din tavan arata 4 oameni care ajung simultan la usa unui lift mic, suie primele 2 persoane cu bagaje, raman o tanara de douazeci si ceva de ani si un barbat de peste 35. Barbatul o priveste evaluativ, se da in spatele fetei isi ia un unghi si o pocneste dinspre spate in plina față. I-a tras un fel de pumn in ochi fetei care cade jos. Agresorul o pipaie jos, probabil dupa portofel si telefon si apoi fuge.
Ce-i de facut?
Nimic altceva decat de a fi treaz si atent la oameni. Si evident, evitat sa ramai singur in locuri pustii, fie si pustii temporar. Acelei fete i-ar fi venit bine inghesuiala cu ceilalti 2 oameni (pareau soți) in primul lift. Sau, sa se uite in ochii agresorului, sa-l fi salutat uman. Contactul ochi in ochi constient reduce pericolul ca o ființă sa atace o alta ființă. Oricarui om ii e mai „ușor” sa atace un alt om de care e instrainat, necunoscut si care e absent, nu te vede ca om. E reptiliana faza sa sări pe un necunoscut. Nu zic ca nu exista psihopati care ar lovi si un cunoscut, dar s-ar reduce pericolul. Plus ca atentia disponibilizeaza sistemul lupta sau fugi. Neatentia te face sa pari adormit sau absent de la locul de unde ti-e corpul.
Posibil ca si daca fata ar fi fost atenta, atacatorul sa o fi lovit, dar ar fi putut sa pareze, sa opuna un pic de rezistenta. Ar fi avut timp sa tipe, sa se deplaseze si poate idiotul ar fi fugit.
Asa cum lumea merge la cursuri de actorie sau de dans, pot merge si cursuri simple de autoaparare care sa puna accent pe „a fi pe fază”, a-ti aminti la timp ce sa faci si sa ai maxim 2-3 miscari de evitare sau de parare si-o faza de fugă. Un mic kit de autoaparare adhoc, situational.
Si nu in ultimul rand, cand esti singur, sună pe cineva si mergi vorbind. Fata daca ar fi vorbit la telefon ar fi putut si sa priveasca strainul in ochi sa-l vada si sa vorbeasca tendentios securizant „da tati, sunt la lift, poti iesi pe casa scarii sa ma vezi” si-ar fi putut surade strainului multumindu-i din ochi ca e martor la familiaritatea ei cu tata din telefon. Eu cam asa fac si nu-s putine imprejurarile in care vad si caut sa fiu vazuta de oameni necunoscuti dubiosi.
Faptul ca fata era la lift, face din situatie sa nu avem ce critica cu rost de a scoate instructiuni de evitare a pericolului. Liftul e lift, adica nu ai cum sa-l eviti. N-ai ce sa zici ca fata aia a facut ceva gresit, era intr-o scara de bloc mergea acasa. Adica, ce mai e de zis? Pericolul vine tiptil aproape si-ti respira in ceafă, ca sa zic asa. De aceea, atentie. La ce ora pleci, la ce ora te intorci, ce faci cum faci. Atentia credeti-ma ca inseamna trezire si sansa de a scapa sau diminua mult o pocnitura din senin. Pentru creier a percepe faza de pericol dinainte de-a se intampla fie si cu 1 secunda e mult mai ok decat de-a fi luat prin surprindere, pentru ca va fi obligat sa „sufle in iaurt dupa ce s-a fript cu ciorba”.
Stramosii nostri erau atacati de gheparzi, noi suntem atacati la lift de-un semen. Asta arata cat s-a pervertit specia, cat de ramolite sunt instinctele noastre. Logic e ca cei din aceiasi specie sa nu se atace reciproc, ca e ceva autoimun. Dar cand se intampla, avem situatia de-a da cu nasul in esecul societatii de-a-si educa membrii. Pe cat e de buna educatia, pe atat de mare pret se plateste pentru ea atunci cand e vizată dar ratată. Realizati cand realitatea e junglă si cand e pajiste primitoare, invatati sa faceti distinctia fiind atenti.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *