despre educatie

      No Comments on despre educatie

Cand am aflat creierul meu si cu mine ca azi e ziua educatiei, am inceput sa pulsez de idei.

Educatie, ce cuvant dulce si binecuvantat!

Educatie, ce cuvant greu si cat de incercat!

Educatie, ce cuvant dificil de inteles si mai ales cat de ravnit si ratat prin modurile gresite in care se poate implementa.

Educatie, ce cuvant derutant, confundat cu cultura generala si cu memorarea a milioane de informatii seci si inutile.

Na, cate perspective de abordat educatia…si cate-or mai fi pe langa astea.

Aleg in clipa asta sa scriu ceva simplu si anume ca educatia are menirea sa indulceasca viata, adica sa mi-o faca usoara dar si nostima.
Educatia ar fi modalitatea prin care un copil e ajutat sa-si insuseasca cultura casei si a familiei in care s-a nascut cu ajutorul parintilor, precum si largirea disponibilitatii la copil de-a-si putea insusi cultura gradinitei si urmatoarele alte culturi din viata.
Ca sa dau primul exemplu care imi vine in minte acum, cat de usor invata un copil sa faca un ceai si cat de complex e aceeasi actiune pentru un copil cu o mână spastica sau pentru unul care nu vede bine.

Educatia ar fi deci acomodarea la particularitatile parintilor si-a casei si posibilitatea de-a face aceste procese flexibile si placute.

Corpul e primul profesor al unui copil prin senzatiile pe care le simte si le comunica, apoi mama si stilul ei de sustinere si stimulare, apoi restul actorilor casei, jucariile, ceilalti copii, gradinta si-apoi școala si toata realitatea.

Si nu in ultimul rand educatia in care mintea modeleaza creierul si creierul sustine procesele mintii, poate cea mai importanta educatie care incepe in prima zi de viata si se sfarseste cand sfarsim viata de tot.

La buna si dulce educatie si voua!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *