despre integrarea pierderii unui bun prieten

Ma pun sa scriu o postare dificila pe care o s-o scriu cu sufletul. In clipa asta nici nu sunt sigura ca stiu ce scriu, tot ce stiu e ca simt sa o scriu.
Ieri am aflat ca a plecat dintre noi un senior pe care l-am iubit si de a carui pretuire si prietenie m-am bucurat aproape 20 de ani. E vorba de medicul psihiatru Teodoru, care dupa 93 de ani de viata a plecat dincolo trecand prin poarta mortii catre un loc despre care nu stim decat ca vom merge toti „acolo”cand ni se termina viata.

Am cerut voie sa scriu aceasta postare fiicei lui care mi-e colega de meserie, careia i-am zis…ca m-am intrebat des cum ar fi fost sa am un tata psihiatru si ca am admirat-o pana la invidie naiva tot timpul.
Cand mi-a scris o fosta clienta ieri de faptul ca domnul doctor nu mai e, am simtit o strangere in gât si-un spasm de frică si de revolta. Apoi am lasat durerea sa ma invaluie si-am stat un timp total treaza si constienta in senzatia de durere morala (asa am simtit-o eu), am stat martor in acea durere surdă specifica pierderii un timp. Nu stiu cat sa fi fost, poate ca jumatate de ora. Cand eram in contact cu durerea fara sa gandesc, cand ma surprindeam ca-mi fugea gandul la el si la bucatele de amintiri, cand simteam ca resping ideea ca a murit si ca eram suparata si revoltata pe moarte in general.

Si-am stat in acest caleidoscop osciland intre idei, amintiri si trairi emotionale un timp, oftand, inchizand si deschizand ochii ba uitandu-ma-n gol, ba revenindu-mi lucid si gandind la ce fac. Sa va spun sincer, mi-e si „frica” sa ma culc cu o asemenea veste sau gand sa las creierul in somn sa faca el ce vrea cu aceasta năuceală si cu aceasta informatie care se cere legata de celelalte amintiri ale mele. Nu e usor pentru că ceva din mine se opune gandului care vrea sa fie acceptat si cu toate astea stiu ca va trebui sa gasesc o modalitate si sa ma rog sa potrivesc oarecum lucrurile intru tolerarea lor.

Mi-am amintit de prima mea discutie cu el acum vreo 18 ani cu privire la un posibil proiect pe care-l aveam in minte, proiect bazat pe-o idee pentru care m-a felicitat. Observasem ca prea multi copii din sistemul de protectie au cam acelasi diagnostic si ca primesc cam acelasi tratament si-i propusesem o reevaluare a unor copii (proiect pilot) eu sa fac partea de psihologie clinica si dansul de psihiatrie. Ma rog, nu intru in detaliile acelui proiect ca m-ar durea rau (cineva caruia i-am povestit mi-a furat ideea si a facut proiectul). Dar am facut o suita de discutii supermega tari cu domnul doctor pe baza acelei idei ale mele. Si m-am intalnit cu dansul de aproximativ 7-8 ori pentru discutii chiar si de 3 ori. Am ras amandoi, am barfit sistemul, am injurat guvernul, am oftat de limitele noastre profesionale, am barfit si criticat medicina clasica care are loc dincolo de psihicul omului. Ne-am imprietenit.

Domnia sa avea atunci hăt trecut de 70 de ani si-am inceput sa glumim cu privire la petrecere lui de 100 de ani. Îi promisesem ca ma imbrac cu o rochie lunga si ca ii dedic un vals si ca eu ii voi organiza petrecerea. Va dati seama ce e in sufletul meu acum cand stiu ca o anumita petrecere programata peste 7 ani va avea loc in viitor fara domnia sa. Da, peste 7 ani tot voi da petrecerea pentru dansul si voi gasi eu pana atunci o adaptare frumoasa.

Apoi a inceput sa-mi trimita clienti si sa ma sune sa vorbim despre clienti. Discutii misto tare. Din care am invatat mult, mult, mult.
Apoi am fost la Dubrovnik la congresul de neuroplasticitate si mi-a zis la intoarcere sa vin sa ii povestesc. M-am intors si-am vorbit cu dansul 4 ore dupa ce am turuit tot ce-am vazut si-am auzit acolo si dupa ce acolo am reusit sa ma intalnesc si sa ma imprietenesc cu medicul neuropsihiatru Constantin Dumitru Dulcan. M-am dat mare la domnul Teodoru intr-un mod vesel si cu mare bucurie. Am discutat neuroplasticitatea din toate unghiurile: ca potential de-a ne modela creierul prin constientizare, vointa si intentie. Am vorbit despre Dumnezeu mult si despre indumnezeire, modestie si smerenie.

Dumnezeu ne-a facut prietenia si mai posibila chiar daca eu am fost o fîță cu 42 de ani mai mica si-o amatoare pe langa dansul care avea o cultura vasta.
Stiu ca-n ultimii ani dupa ce a iesit a 7 oară la pensie mi-a vorbit de faptul ca nu poate refuza oamenii care ii bateau la ușă mai tot timpul si stiu inca pe pielea mea cat de greu e sa refuzi un om care vine catre mine si-mi cere ajutorul si cata tarie imi trebuie sa spun „nu am nimic liber”. De la domnul Teodoru am invatat…si n-am invatat sa refuz oameni pentru ca nici dansul nu stia sa refuze tot timpul. Cand iti pasa de oameni niciodata nu refuzi complet linistit un om.

Din tot ce-am vazut si-auzit de la el, cel mai mult mi-a placut si vreau sa duc mai departe e grija față de corp care se exprima in sportul de care ai nevoie si gandirea aprofundata a ideilor care plac mintii.

Am in minte ca ultimele 2 dăți in care ne-am intalnit ne-am imbratisat mult, strans si ne-am pupat pe obraji si cum am reafirmat petrecerea din 2025. O sa dau acea petrecere, mi-am promis si stiu ca domnul Teodoru stie de acolo de unde e. Cred ca observati ca vorbesc la personana a treia de dansul, asa cum am facut in discutiile noastre chiar daca mi-a zis de multe ori sa il tutuiesc, n-am putut pur si simplu. Era un domn simplu dar avea aura de noblețe si de gentleman pe care o au unii oameni.

Stiu sigur ca va fi pomenit de mii de oameni, pentru ca numai eu am auzit sute de clienti care au trecut si pe la dansul.
Pentru c-am reusit sa-l cunosc atat de bine, o sa pot sa mai vorbesc cu domnia sa in gand sau sa abordez o situatie plecand de la intrebarea „ce-ar fi spus domnul doctor Teodoru despre asta, sau ce-ar fi recomandat domnia sa?” si cu siguranta imi va veni ceva dinspre domnul Teodoru din memoria mea.

Domnule doctor Teodoru, sa aveti lină lumină si sa ne inspirati de sus, iar eu va promit ca in urmatorii 40 de ani sa incerc sa urmez propriul meu drum dar folosind din reperele drumului dumneavoastra: respectul pentru propria persoana si pentru oameni, umanism, daruire, bune intentii si constientizare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *