despre relaxarea mintii

      No Comments on despre relaxarea mintii

Una din problemele mintii este ca se lasa relaxata cu greu. E si normal pentru ca functionam concentrati intens pe ceea ce avem de facut, plus ca in jurul nostru sunt tot felul de stimuli care ne distrag si-atunci ne incrancenam si mai mult sa fim atenti pe ce facem.

In acelasi timp creierul triază multitudinea de imagini si sunete care ne bombardează si face niste rezumate generale care se proceseaza pe fundal.

Putem șofa sau merge pe jos si ne gandim intens la job si-n paralel sa gandim „au schimbat ăștia reclama de pe panou”, auzim la radio „grevă la tarom”, referendum bla-bla. Si mintea face zig-zaguri de la ce ne preocupa la ce ne disturba astfel incat creierul parca e o masa de biliard si gandurile bilele. Si atenția tacul.

Ajungi acasa si vrei sa te relaxezi dar valtoarea mintii se simte, crampeie din ce ai facut peste zi iti vin si te apuca anxietatea. Daca te gandesti la job-te enervezi (iti vine fix in minte ceva anume enervant), daca te gandesti la copil-te nelinistesti, daca te gandesti la soacra- te infurii, daca te gandesti la mancare iti amintesti ca ar trebui sa slabesti. Ai vrea sa nu te mai gandesti la nimic (!) si mintea sa curga lin si sa poti dirija mintea catre ce vrei tu. Tu! Care tu, care minte? Esti chiar tu mintea sau mai e ceva acolo? :))))
Nu stim ce e dar stim ca e ceva acolo.
Da, uneori mintea curge intens, suvoi cu intensitate. Ceea ce ar merge este sa te faci martor extern acestei intensitati si sa o lasi o vreme sa curga fara sa intervii, sa realizezi cum respiratia are loc de la sine si sa realizezi ce te preocupa.

Daca realizezi ce te preocupa, iti spui tu tie „ma apasa gandul că xyz” si observi ca esti identificat cu acel gand. A iesi din identificare si-a te comuta, sau a lasa gandul sa treaca si mintea sa ramana (ca sa zic asa) trebuie sa poti separa sau desparti gandul care te preocupa de minte. Sa faci gandul preocupant satelit, sa-l departezi de minte, din minte. Dar iti trebuie curaj sa-ti lasi problema abandonata fara grija ta in ea.
Cum iti reprezinti a fi un gand (formă sau cuvant sau amprenta energetica) si cum il glisezi/detasezi din ce s-ar chema minte e treaba ta.
Mintea e ca un laser, ca un suvoi de energie psihica care poate patrunde sau imbraca orice gand. Mintea nu e neaparat gandul daca puteti face separatia intre minte si gand. Mintea ar putea fi cadranul de atentie si conștiență prin care trec gandurile. De unde vin ele si unde se duc inca nu stim, dar stim ca sunt.

Ideea e daca ati inteles sa poti sa-ti sustragi mintea sa departezi gandul si sa-l abandonezi ca si cum ai uita momentan de el. Si daca poti elibera mintea de un gand sa dirijezi mintea catre altceva ce mintii tale ii place, o floare, o amintire buna, o melodie, un alt gand.

Toate cele de mai sus nu se fac incordat si ambitionat, se fac fin, lin si fara chin. Mai oftati, mai zambiti, mai coborati atentia in respiratie, mai ciuliti urechile interne la bataile inimii, va mai aduceti aminte de iubire, de faptul ca existati si ca aveti nevoie sa va ajutati.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *