despre eficientizarea psihoterapiei

      No Comments on despre eficientizarea psihoterapiei

Mi-am tot propus sa scriu o postare despre eficienta terapiei. Si anume vreau sa punctez ceva important despre un copil sau un adult care fac sedinte pentru imbunatatirea unui aspect sau pentru o transformare, vindecare etc.
Pana sa vina la cabinet un adult cocheteaza cu ideea de a veni, sau ii sugereaza cineva. Si la un moment dat isi face o programare. Acolo are loc o prima sedinta de evaluare a situatiei asa cum o prezinta omul plus cum o intampina psihoterapeutul.

De dorit este ca relatia terapeutica sa se infiripe si sa devina trainica si sustinatoare pentru client, apoi incep sedintele in care se discuta, analizeaza, se constientizeaza, se petrec aha-uri si wow-uri.

Ceva extrem de important pentru client este sa realizeze ca inceperea procesului terapeutic e ca un curs pe care-l face, ca pe o facultate. Sa ajunga sa gandeasca despre el in termeni de a se simti in terapie, dincolo de cabinet.

Recent chiar vorbeam cu o clienta despre ce inseamna acesta „a te considera in terapie” si-i ziceam ca uneori dau un exemplu grosier unui om facand analogie la ceva oarecum similar. Zic asa:
-„imaginati-va ca aveti o afacere si luati de la banca un credit urias ca sa va dezvoltati afacerea”. Dupa ce luati banii, se mai intampla sa uitati in vreo zi de acest credit?
-„Brr, nu!” zice omul, ar fi chiar obsedant.
-„Chiar obsedant e prea mult, dar asa ar putea fi si procesul de a fi in terapie. Sa fii atat de constient de oportunitatea ce ti-o oferi de-a te transforma intr-o versiune mai buna incat poti analiza lucrurile si-a te monitoriza sau veghea din perspectiva psihoterapiei”. Cum ar veni, psihoterapia e ok sa continue si dupa ce pleci din sedinte, sa o iei cu tine si sa raportezi actiunile tale si relatiile tale la procesul tau de transformare.”

Ar fi foarte util si functional de s-ar intampla asa, ar spori constinetizarea lucrurilor, fara a face din asta vreo obsesie sau ceva obligatoriu.

In cazul in care am de lucrat cu un copil, mai intai ii vad parintii , apoi vad copilul, apoi ii vad pe toti trei si stabilim o strategie. Dar e foarte ok si ce discuta parintii acasa cu copilul despre venirea la cabinet. Sa aduca vorba despre problema pentru care ar aduce copilul, sa prezinte venirea la psiholog in termeni de normalitate si firesc, sa securizeze copilul cu privire la expunerea lui si sa nu puna presiune pe copil cu asteptari rapide. Si dupa ce se parcurg stadiile descrise si incepe concret lucrul cu problema copilului vazuta prin scenariul de familie, la fel programul de psihoterapie trebuie sa existe si acasa si sa se regaseasca in discutiile dintre ei. La fel, ca si cand copilul si toata familia ar face un curs de ameliorare relationala.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *