relatia corp-minte, nevoi si dorinte

      No Comments on relatia corp-minte, nevoi si dorinte

Fiecare om are un corp, un corp cu sistem nervos care gestioneaza pulsiuni si ganduri. Fiecare om are o cultura proprie interna de senzatii, emotii, trairi, stari si o minte care produce gand dupa gand.
Fiecare om a fost copil si a invatat de mic controlul pulsiunilor cu ajutorul mintii, sau si-a format mintea dupa cat de mult si-a putut exprima pulsiunile. Pulsiunea fiind o energie instinctuala care ia nastere ca o excitatie in corp si sau in minte, excitatie care se cere indeplinita. Foamea, setea pot fi privite ca niste excitari in vederea satisfacerii lor, ca niste trebuinte care cresc din ce in ce mai mult si se sting in momentul in care ele sunt satisfacute. De copil se intampla ca pulsiunile sa se confunde cu dorintele, dorintele fiind tot energii care tind a fi indeplinite dar care teoretic ar trebui sa poata fi stinse sau amanate fara realizarea lor. Orice corp e un teritoriu plin de dorinte si trebuinte si ar fi posibil/ este posibil sa fim invavatati sa le gestionam. Dar cum daca ele se manifesta de mic si copilul mic nu stie decat sa planga? Astfel incat ajungi mare târând dupa tine diverse nevoi si dorinte pe care le inabusi sau le negi? Mare fiind, daca vrei poti sa cauti sa te intelegi si sa inveti noi modalitati de management subtil al dorintelor din tine si sa faci diferenta intre trebuinta si dorinta. In lipsa acestei intelepciuni de a dirija subtil excitatiile si tendintele energiilor din tine, nu-ti ramane decat sa incerci sa te „infranezi” si sa te „stapanesti” fara a ti se explica vreodata cum se poate face concret asta, ramanand in acelasi timp disponibil pentru a invata sau a munci.
Nu stiu sa existe educatie bazata pe intelegerea pulsiunilor si pe educarea acestor pulsiuni cat sa fii si jucaus si sociabil si echilibrat si atent si sanatos si cu putere de munca. Deci pe noi nu ne invata nimeni sa ne gestionam nici trairile proprii corpului daramite sa aderam la reguli impuse de virtuozitate. Adica socialmente vorbind sa-mi tin trairile corpului in regulile si cadrul social propus. Reusim in mare masura sa ne educam foamea, excretia somnul, furia si frica dar sexualitatea…mai putin. Psihologic vorbind sexualitatea se refera la placerea corporala resimtita de la orice activitate care include si actul sexual dar nu numai actul. Placerea sexuala este in stransa legatura cu afectivitatea si cu relatia in care omul simte placerea, placere care poate fi si doar o bucurie si-o infiorare a sistemului nervos. Bun deci avem in acest moment tabloul corporal al energiei care se misca inspre placere si o minte sus in cap care ar trebui sa inteleaga si sa hotarasca ce si cum gestioneaza ce e in corp. In lipsa intelegerii proprii un om nu-si inabusa (fara sa stie sa faca altceva) si se preface ca face abstarctie de ce simte si se candideaza la suferinta? Stiti cata suferinta si ce fel de suferinta este aceasta energie corporala care creste se devina paroxismala? Cam ca cea a agresivilor, a zbirilor, a agitatilor, a celor care abuzeaza, care tipa si bat pe altii?
Vedeti dar cum sta treaba in corp, ce poate mintea sa faca si ce sustine societatea ca trebuie sa faca omul??

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *