ma straduiesc…sa nu fiu proasta

      No Comments on ma straduiesc…sa nu fiu proasta

Am vorbit adineauri la telefon cu o prietena si-mi zicea ca fiica ei i-a zis ca „se sperie cand isi da seama ca a fost proasta in trecut”.

I-am zis sa-i zica din partea mea ca, recunoasterea prostiei din trecut te face mai destept in prezent.

I-am zis prietenei mele ca mai demult cand am realizat prima oara prostia retrospectiva m-am rusinat si m-am speriat cat am putut fi de proasta fara sa-mi fi dat seama.

Apoi, m-am obisnuit sa recunosc ca mereu am fost mai proasta in trecut decat in clipa prezenta in care gandesc despre acest lucru. Si ca tocmai acest aspect e dovada evolutiei. De aici mi s-a maturizat umorul.

Mi s-a maturizat umorul, pentru ca daca azi accept prostia trecutului, e clar in azi, in clipa de față sunt proasta in raport cu viitorul.

Asta imi da o anxietate (cum zice prietena mea) dar si intelepciunea de a intelege ca nu pot renunta la control dar nici nu-l pot avea asa cum as dori.

Cel mai bun gand in prezent e ăla ca „mă straduiesc”, adica fac cat pot fara mari asteptari (desi totusi cu niste asteptari). E mai buna „ma straduiesc” decat „incerc”, pentru ca „incerc” are in el ambitie, soarta nesigurantei ca voi reusi si altele.

Ma straduiesc sa fiu constienta, deci in versiunea cea mai buna posibila cu tot cu context.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *