„uzul de urs interior” sau sentimentul ridicolului in public

O secvență dintr-o sedință, sedință in care am analizat increderea in sine la o tanara.

-ok, serios ce te ingrijoreaza cel mai mult?
-ca nu pot avea prieteni. Cand ma apropii mi se goleste mintea. Nu stiu ce subiect sa abordez. Sunt neinteresanta.
Am lasat-o sa termine si am privit-o lung in ochi, lasand un pic de tacere densa sa-i spun ceva important.
-stii ce? eu cred ca tu esti o salvatoare.
-salvatoare? pe cine salvez si de la ce?
-ii salvezi pe oameni de tine. Te crezi atat de neinteresanta, incat ti-e si mila de colegi sa aiba de-a face cu tine. Drept urmare ii eviti ca …le vrei binele. Sa nu-i sfasie ursul.

Într-o alta sedinta mi-a zis ca „are un urs” in ea care mormaie si e nesuferit. Ca se simte greoaie si neindemanatica precum un urs mare care se misca greu.

-Ursul din tine, stii ca ziceai de el. Ti-e ca iese si te face de ras, sau ca vei fi privita ca si cand ai fi un urs mare si natang? Ca vei fi ridicolă??
I s-au umplut ochii de lacrimi pe loc. S-a inrosit si a inceput sa respire greu. Vino sa te tin, i-am zis si am luat-o de maini. Nu esti singura, esti cu mine. Ma bucur ca pe mine nu m-ai salvat de tine. Poti sa lasi fiecarui om dreptul de a sta cu tine sau nu? A scuturat din cap.
-mi-e rusine, ma simt ca si cand m-ai prins cu ceva.
-ok, ti-e rusine, dar rugam rusinea sa ne lase sa vedem clar lucrurile. Invatam cum sa nu mai faci uz de urs (!) si sa facem din timiditate -introspectie? Hai sa respiram calm de mana un timp.
-stai asa, cand tu vii spre ei, ei nu vorbesc si rad fara legatura cu tine, cand ii vezi?
-ba da, dar dupa ce trec rad de mine, asa imi imaginez.
-ca nu pot avea prieteni. Cand ma apropii mi se goleste mintea.
-nu stiu daca pot, dar stiu ca vreau.
-data viitoare trezim ursul. Va sta pe acel scaun. Vom vedea ce fel de urs e.
Toti avem animale simbolice in noi. Nu trebuie sa le fim cuști ci sa avem o buna relatie cu ele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *