stare meditativa cu privire la apă

      No Comments on stare meditativa cu privire la apă

Am vrut sa incropesc un exercitiu de constientizare a apei dar am sa-i spun multe, asa ca ma pun sa-i scriu ce simt pentru ea.

Arata ciudat, e transparenta, fluida, frumoasa si curata. E misterioasa si inteligenta. E buna si altruista. E vie. E dintotdeauna aici.
Are memorie si un memorial al calatoriei eterne, asa cum serpuie pe sub pamant, cum susura la suprafata, cum ploua de jos in sus prin vapori si de sus in jos din nori.
E nemuritoare pentru ca spala totul, dupa cum e natura mizeriei. Apa din pahar, a trecut prin multe,…..a fost noroiul si lăturile tuturor marilor curatiri din istorie, a spalat chiar si morminte, gunoaie si flori, pietre si diamante. De aceea exista pamantul, ca filtru al apei care isi cerne si discerne solubilii si insolubilii pe care ii aduce de la suprafata si ii igroapa din nou in pamant.
Intr-un pahar cu apa e toata povestea povestilor spectacolelor de gheata, ploaie, oceane, lacrimi si transpiratie, sudoare si baie, sticle si perfuzii, fantani si gheizere si arteziene.
Si nu in ultimul rand, conțopist, povestea de la izvorul de exploatare nu stiu care*, muncitorii si camionul, magnatul si engrosistul, vanzatorul si bidonul cu toarta. Ne purtam arogant cu apa de parca ar fi inventia noastra.
Apa trebuie binecuvantata, iubita, instelata cu recunostinta, cu bucurie, cu constienta secetei, cu admiratia pentru ce este.
Cand beau apa, beau povestea apei si o sorb in povestea mea, pentru ca buna si draguta si priceputa apa stie ce va face din gura si gatul meu, prin stomacul si intestinele mele si a rinichilor mei. Recunostinta ar trebui sa se refere chiar si la apa dincolo de noi, la pipi-leala si la pamantul care-o primeste-n apoi cu tot cu corecturile povestii mele fiziologice.
Ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti, prin asta acum si cu dedicatia de constiinta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *