despre iubirea de sine

      No Comments on despre iubirea de sine

Parerea mea despre studiile de tip „muzica repara creierul” sau „dansul prelungeste viata”.
Afirmatiile mentionate pot fi adevarate sau nu. Sau altfel spus puse in practica dau acele rezultate promise, sau nu.
De ce da, de ce nu?
Păi,
luam un om oarecare care-si traieste viata. La un moment dat omul tresare si zice, eu ce viata traiesc? ce se intampla cu mine? Pot sa ma ajut, sa ma iubesc?
Daca inima lui e pe fază si-i da un fior sau un raspuns de confirmare, omul se hotaraste si formeaza o intentie sa faca ceva pentru sufletul lui.
Dupa intentie, cauta oportunitatile. Gasindu-le se foloseste de ele si incepe sa se ajute. Ei, in acest gen de context un om care citeste ca dansul (sau orice altceva) te mentine tanar devine oportunitatea de a practica dansul cu acest scop si rezultatele apar.
Deci intre ideea de dans si omul care adera la idee trebuie sa existe o intentie prealabila a omului care vrea asta si vine catre ideea de dans, o pune in practica si danseaza si dansul isi produce neuroplasticitatea si devine modelator pentru sistemul nervos.
Asa se poate explica varianta in care acele studii pot da roade. La varianta cealalta nu mai scriu sa nu va demoralizez. Nu ca ar fi rau sa dansati, dansul nu face rau la nimeni.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *