Ce poti sa spui unui copil al carui parinte l-a parasit de cativa ani si acum vine o hotarare judecatoreasca sa mearga sa petreaca timp cu acel parinte?
Am lucrat cu o fata sa o pregatesc sa mearga la tata dupa ce nu se mai vazusera 2 ani. Pentru un copil e grea tema de discutie, pentru că, se obisnuieste sa nu se vorbeasca despre asa ceva. Copilul ramas cu mama tinde (mai ales daca nu se discuta deschis) sa se alieze cu mama si sa-i imprumute atitudinea, parerile.
Dar,
oricat de greu i-ar fi unui copil sa discute ceva, tot trebuie discutat. Facut pauze de oftat. Pronuntat cuvinte prelungit sau cu un alt ton si alta mimica. Daca ajuti asa un copil sa vorbeasca, incet incet vorbeste si copilul si apoi trecem la actiuni concrete.
-i-am scris o scrisoare tatalui care sa preceada vizita, sa stie ca i-a fost dor si „dor” si ca vrea raspunsuri, dar si ca uraste si se simte vinovata pentru asta. Ca vrea neaparat o explicatie.
-apoi, ne-am hotarat ca trebuie sa inveti sa traiesti cu „asta”. Sa te cunosti sa stii ce e in tine. Dor, frica,nevoie, lacrimi, ura, depresie, ura pe alti copii care au familie, rusine de lume, rusine ca ii e dor de parintele tradator, vinovatie fata de cel prezent.
-dar cum e parintele in mintea unui copil? cum altfel decat un puzzle cu trasaturi si convingeri….cuvinte despre. un parinte absent redus la niste cuvinte.
Se deseneaza un corp gol de parinte, mare, gigant, si se imparte in parti ca piesele de puzzle si se scrie in fiecare piesa ceva despre: „ dragut, interesant, amintirea cu catelul, certaret, pufnitor, fioros, amuzant, amintirea cu barca, amenintator, iertator, rau, dar si bun, nedrept, mincinos”.
Un parinte „uitat” trebuie reînviat in cabinet cu bune si cu rele si impins in relatie cu copilul . Fata a scris amintiri si desene pe corpul tatalui si chiar si in jurul capului, reamintindu-si de el. Apoi, a numarat 29 de amintiri bune si cateva nasoale.
Concluzie : fiecare piesa de puzzle acceptabila cantareste cat „ sa se merite” sa mearga la programul de vizita. 29 de parti bune dintr-un desen sunt motivele care conving un copil sa mearga chiar daca e suparat si speriat.
Cel mai greu e de lucrat cu mama, mama care se crede lucrata de viata. Nu zic ca nu-i asa (pentru ca asa pare) dar eu stiu ca se dreg lucrurile pe care omul vrea sa le „calareasca” (adica uite, ierte, domine, transforme).