despre relaxare

      No Comments on despre relaxare

Majoritatea suntem stresati. Toti incercam sa ne relaxam, dar nu toti reusim. Relaxarea e un cuvant bun, ar avea si o logica a lui si anume c-ar fi inversul contractarii, ar trebui sa fie starea de liniste la care ne dam voie cand e momentul (in we, in concediu).
Muschii ii mai relaxam dar ei de obicei țin isonul mintii care daca e agitata si tensionata muschii dubleaza loial starea mintii. Cum relaxam mintea atunci?
Ce-ar fi relaxarea? Sa nu ne mai pese de ceea ce ne apasa? Sa putem sa ne detasam de probleme si de agitatie chiar daca avem probleme.
Ma gandesc abstract cum ar trebui sa creasca un copil sa stie de mic sa stea singur, sa stea sa se gandeasca, sa stea sa nu faca nimic.
Intreb uneori clientii daca stiu sa stea degeaba un timp, sa stea pur si simplu si-mi spun ca nu. Ba, chiar imi spun ca atunci cand erau mici bunicul, sau mama ii certa daca stateau. Le spuneau ca lenea e periculoasa si ii punea tot timpul sa faca ceva, orice incat sa nu stea.
Dupa parerea mea, baza relaxarii pe care ne-o dorim este sa invatam sa stam pur si simplu pentru cateva minute. Sa ne oprim din gandit si din orice activitate privind undeva fara sa gandim. Sau, varianta mai grea in care inchidem ochii si ne ascultam inima fara a verbaliza si critica nimic. Cand ne uitam pe fereastra, cand asteptam la magazin, la toaleta, la masă, etc
Nu e tocmai usor, presupune sa gasim momentul cand putem face asta, sa stim sa privim un detaliu (o frunza, un copac, o pisica etc) si sa privim ca si cand nu vrem nimic, nu stim nimic despre acel lucru, sa fiu constient ca-l privesc si-l am in minte dublat. Daca ma uit la o floare ma uit pur si simplu fara sa ii spun numele in gand, fara sa zic „ce frumoasa e”, fara nimic. Floarea e in afara mea dar si inauntrul mintii mele cat o privesc si mintea mea e floarea si nimic altceva. Ca o incremenire intr-o mirare fara scop. Naiv, bland, inocent, fara tresarire. Simplu prin simplificare.
Ăsta e inceputul, apoi mai urmeaza corpul, comutarea din griji, unde trimit grijile si cum fac asta. Daca ceva-ul ăla din mine care nu ma lasa sa ies din griji ar vrea sa invete sa faca asta. Apoi sa invat sa stau sa-mi odihnesc mintea si corpul si sufletul si totul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *