Hai sa va povestesc o abordare. Simpla si buna.
Am avut o prima sedinta cu un barbat care mi-a prezentat povestea lui si-a depresiei actuale. A folosit repetitiv o expresie „ma simt incuiat, ma simt blocat”. Am remarcat-o dar nu am prelucrat-o.
la a doua sedinta, dupa ce am analizat viziunea lucrurilor si dupa ce a constientizat ca se va mobiliza sa se ajute sa-si revina, la plecare a tinut sa sublinieze „of, mi-am pierdut cheful de viata!”.
-ti-ai pierdut cheful de viata? zic eu ca un ecou prin care i-am facut bumerang propriile vorbe de nostalgie.
-exact! mi-a zis cu sprancenele ridicate. A zis-o constatativ.
Atunci am simtit ca e momentul sa aduc in discutie ceva din propriul lui limbaj intern:
-daca ai o cheie si o pierzi, ce faci?
S-a uitat incurcat la mine ca si cand nu intelegea de ce am pus intrebarea. Am repetat-o:
-te intreb pe bune, daca ai o cheie si o pierzi ce faci?
-o caut, mi-a zis nedumerit.
-asta facem noi acum, cautam sa intelegem unde ti-ai pierdut cheful de viata.
-si daca nu-l gasim?
ce faci daca ai o cheie, o pierzi, o cauti si n-o gasesti??
Fața i s-a mobilizat bine de tot, aparandu-i ceva sagalnic si copilaresc:
-fac alta cheie mai doamna!
-ei, vezi ca merge?
S-a insufletit (chiar daca temporar) si intrand in joc imi zice:
-stiti ceva? daca vreau pot sa schimb broasca! si nu numai schimb naibii toata ușa!!
-voila! v-ati auzit ce ati spus?
-mama ei de depresie, daca n-o ia dracu ascultati-ma ce va spun! A bagat un oftat de usurare dar din ăla vizibil si-a plecat mustacind.
Dupa parerea mea, s-a produs ceva fain, un fel de click.