La postarea anterioara despre meditatie, cineva se intreba cum se poate sta fara ganduri ca a incercat si nu a reusit.
Meditatia ca practica, trebuie inteleasa si pentru asta cand cineva aude de meditatie si de beneficiile ei ar trebui sa se informeze sa decida daca are nevoie sau nu.
Un om care afla de meditatie, afla prin mintea lui si meditatia este chiar despre si pentru mintea lui. De aceea mintea trebuie sa vrea sa afle, sa inteleaga si daca se convinge si intelege ce este meditatia, ce avantaje are, in ce tip de experiente constă, ce obstacole presupune, ce va scoate meditatia la suprafata, ce fel de proba este pentru atentia si concentrarea chiar a ei, a mintii.
Mintea care nu intelege meditatia inainte sa o practice si nu si-o doreste, n-o va putea pune in practica.
Pentru ca….meditatia este cel mai simplu si cel mai complex program de minte, prin oprirea ei voluntara. Asadar, pana mintea nu stie ce e, n-o va pacali nimeni sa se opreasca.
De aceea, e bine de citit, de vorbit cu persoane care fac asa ceva, de constituit o intentie, o hotarare, o determinare de a o face, plus acceptarea de a o face fara rezultate la inceput. Aici e marea capcana, ca la inceput o faci prost, fara rezultate si numai hotararea de a incerca pana vei reusi va da un rezultat…la un moment dat.
Deci meditatia nu e ceva la moda (desi e si la moda), nu e ceva superficial gen „hai sa incerc si eu, asa in gluma”, nu e nici ceva mortis gen „trebuie sa-mi iasa”. E ceva intre mine si mine, gen „nu stiu cat imi va lua si cum voi invata dar chiar imi doresc asta”.