Am o practica personala pe care o respect cat de mult pot si anume seara inainte de somn sa-mi trec in retrospectiva ziua si daca peste zi m-am enervat sau suparat, imi regandesc proaspata amintire ca sa nu ma culc cu ea si s-o memoreze creierul.
O sa va povestesc una din fazele de aseara, un fel de proces de constiinta, ce mi l-a produs si cum l-am integrat.
Pe fondul faptului ca nu am mai primit clienti noi la cabinet, de ceva vreme am refuzat (politicos si cu explicatii) oamenii noi care m-au solicitat, m-am lovit de unii care cu insistenta au vrut sa ii pun pe lista de asteptare. Uneia dintre persoanele de pe lista de asteptare o femeie de varsta mijlocie i-am facut alaltaieri o programare prin mesaj pentru ieri la ora 13. I-am dat adresa, pretul si ea a confirmat ca vine. La ora 12 45 am primit un mesaj de la ea ca nu mai vine ca i-a aparut ceva si m-a intrebat daca pot sa o primesc azi. M-am enervat si m-am comutat sa folosesc timpul pentru altceva.
Dar aseara, inainte de somn mi-am dat seama ca inca aveam resentimente si eram indignata si un pic frustrata. Si-mi zic, acum ce sa fac hai sa vad cum o dreg incat sa mi se imprastie supararea. Ia sa vad eu ce coordonate are aceasta mica poveste din capul meu si cum ma pot ajuta eu sa ma culc linistita.
-ce ma enerveaza pe mine? Ca n-a venit un client la programare. In general care e procentul de oameni care nu vin? Mic, foarte mic. Deci, am un cabinet….In Romania!! In Romania in care multi sunt inconsecventi. Oare, m-am intrebat eu la alte cabinete oamenii se duc 100% si doar la mine nu vin, sau e un fenomen? ….E mai degraba un comportament social care afecteaza pe multi care lucreaza cu programari. Eu chiar am un stil foarte bun din moment ce nu vin la programari 5 oameni pe an.
-ce mai simt eu? Nervi pe femeia aceea. Ok, hello myself cum pot sa ma supar pe cineva pe care nu-l cunosc si nu l-am vazut niciodata?? Cat de stupid e sa ma supar pe o necunoscuta despre care nu stiu nimic?
-ia sa-mi aduc eu aminte, am incurcat vreodata programarile oamenilor?…….Da, mi se intampla uneori (rareori) sa gresec ora cuiva sau sa suprapun oameni si sa-mi cer scuze sincere, ba sa iau doar jumatate din bani daca il aman din vina mea. Deci, daca eu gresesc si altii pot gresi. daca m-am impacat cu propria-mi prostie sau neglijenta o pot oare scuza la altii? Fireste ca pot si vreau s-o fac. Ba, mi-am amintit ca acum cateva luni am avut programare la coafor si-am uitat total de ea iar scuzele mi le-am prezentat tardiv.
Si uite-asa, mi-am folosit propriile-mi argumente si judecati sa-mi linistesc egoul care se inflameaza din maruntisuri. Dar si egoul daca ii aloc un proces de constiinta, vine bosumflat la proces si sta acolo sa pledez pana isi aminteste si pune cap la cap lucrurile.
Desi am vorbit despre programarea la cabinet de fapt nu faptul in sine am dorit sa-l pun in lumina ci felul in care a patruns in mintea mea si cum l-am integrat.
Nu toate lucrurile care ma deranjeaza pot fi total linistite, unele sunt complexe tare, iar pentru altele n-am inca argumente (gen Dragnea) si nici nu vreau sa ma impac cu ele. Nu vreau sa fac sa para ca e simplu sau usor ca nu e si cu toate astea, imi fac practica pe aspectele care pot fi drese in procese de constiinta.