despre asocierea „greșeală-rușine-vinovăție”

Vreau sa descriu un tablou domestic care s-a petrecut in casele cu copii pana la aparitia pampersilor.
Pana sa apara sfantul pampers (ma rog, scutecul absorbant), lucrurile in casele oamenilor erau asa:
O femeie era gravida 9 luni dupa care nastea. Femeia trecea de la silueta ei misto la transformarile burtii marite, glezne umflate, garderoba urata si restransa, pete maro pe față si sfaturi de la soacre si babe la rolul de mama. Trecea prin celebra nastere si se trezea acasa cu copilul. Infasat, carpe, nailoane sub copil, musamale, scutece si alapta si biberoane zi si noapte. Cheauneală. Nesomnul, colicii, dintii, vaccinurile, febra, racelile copilului, pantalonasi si salopete mormane pisate si cacate. Zi de zi de zi de zi si in fiecare noapte. Noroc ca copilul gangurea si zambea si te facea sa uiti tot si sa te topesti.
Intre timp, gura lumii functionand prin mama, soacra, cumatra, nașa instruiau: sa puna copilul pe olita sa-l tina acolo pana face. Sa puna copilul pe ziar sa-i bage termometrul in fund sa-i provoace caca sa scape usor de a nu mai spala scutecele si chilotii. Se practicau lungi discutii la coada la lapte (mamele stateau de la 4 dimineata sa ia 2 sticle de lapte) si exista o leapșă a priceperii mămești care se dadea de la una la alta. Practic se venea cu tot felul de idei care sa reduca spalatul (ca nu era „dero”, apa calda, butelie etc) si aparuse „mandria mamei care obisnuia (a se citi dresa) copilul sa faca la oliță cat se poate de devreme. Mamele se dadeau mari „al meu face la ziar sau la olita de la 6 luni” si se primeau complimente frenetice. Sfanta curatenie cu smotru si clor era pecetea igienei obligatorii care graia despre reusita in gospodarie a mamei.
Iadul e pavat cu intentii bune, daca va amintiti.
Acele vremuri PAR barbare doar prin aparitia pampersului, altfel obiceiurile respective erau si azi.
La vremea aia (fara sa judec) copiii erau mai multi numeric vorbind si manevrele de a creste un copil erau mai „in serie”.
Unde vreau sa ajung
Am descris lucrurile din perspectiva mamei, acum le vom vedea din perspectiva copilului.
Copilul vine speriat pe lume si cineva il tine (avem in instinct de mamifer sa tinem in brate copilul) si il hraneste. Copilul e un corp cu senzatii si un creier burete. Mama e ca o a treia mână care il ingrijeste singura, mama e ceva ca o prelungire a lui. E tinut, pupat, hranit. Copilul isi traieste existenta ca fiind placerea corpului plus relatia cu mama. Placerea corpului implica hrana si confortul spalatului precum si confortul usuratului (pipi si caca) cand iti vin. Toate bune si frumoase, copilul plange ca nu are ceva si mama vine prompt cand plange si asa isi regleaza foamea si jocul prin chemarea prin plans. (de-aia plangem de nervi in relatii de love, ca sa vina mai repede 🙂 ).
Si dintr-o data….mama il pune pe oala insistent. Mama stie ca copilul nu stie ce e oala dar mai stie ca prin repetitie copilul se va prinde dar si ca, mama va fi abila sa stie cam cand urmeaza sa faca pipi si caca. Cum credea mama ca urmeaza un pișu, hop oala. In varianta buna mama il tine putin la oala, in varianta dura il tine de i se facea varga pe fund la copil. Treptat treptat, copilul se prinde , mai intai uimit, apoi mahnit si tradat ca mama ii cere pipi si caca. Cumva asta e ceva normal din moment ce toti adultiii casei fac pipi la wc si el, copilul se straduieste sa faca si el. Si ce sa vezi? Cum face repede fața mamei inflorea si-l pupa, cum nu voia sau facea pe el auzea „de ce esti rău?”, „nu te mai iubesc”. Olița era o miza uriasa pentru ca daca nu dresai copilul sa faca la oala, daca ratai momentul pipiului spalai cuvertura, cerceaful, patura zi de zi de zi. Mobila se strica, mirosea a pipi in casa, tatal venea de la serviciu seara si ii facea observatii mamei (ca nu e atenta cu copilul, ca e cascata, ca e puturoasa) (!) ….(!!), si femeia ca sa aiba casa curata si lauda soacrei, obisnuia copilul devreme cu olita. Ei, dupa asta daca copilul se scapa pe el ce credeti ca auzea? „ai gresit! nu ti-e rusine?? sa-ti fie rusine! esti fetita mare, fii mai atenta!” . Astfel incat, prin repetitie, se asocia GREȘEALA CU RUȘINEA SI CU VINOVAȚIA. Algoritmul actiunilor repetate : Lipsa de control sau neatentie (concentrare pe joc), pipi pe el, frica, greseala, critica, rusine, inchidere in sine, vinovatie, scaderea increderii in tine.
Toate astea inainte de formarea memoriei. Inainte de a-ti da seama pe ce lume esti si ce loc ocupi, ce relatii ai, cat poti conta pe ele, cat suport primesti, cat de important esti in relatii.
Ce se mai poate face?
In mod umoristic nu ne-a ramas decat infruntarea actiunilor prin folosirea liberului arbitru : poti face pipi pe tine la duș, cu dedicare pentru dresajul olitei. Copilul inocent si nastrusnic din tine va aprecia razbunarea tardiva si eliberarea din jugul impus. Daca faci asta e bine sa o pastrezi secret personal delicios si hazos iar amintirea acestui aspect kinky terapeutic te poate face sa zambesti oriunde ai fi daca iti amintesti ca doar tu stii si ca e ceva idiot, nebunesc, tampit dar misto si mai ales umoristic. Parodia si simbolul iesirii din copilarie si comutarea pe maturitate.
Enjoy and keep secret:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.