Lucrez cu o fata hotarata sa se restructureze. Este foarte determinata sa schimbe anumite aspecte:
-sa regleze relatia cu mama sa iasa din atasament (ar fi fost natural sa taie cordonul de mai bine de 10 ani)
-sa schimbe atitudinea si reactia la senzatii fizice si dureri (se sperie si crede ca moare)
-sa faca ceva cu frica de moarte (abia a trait o treime de viata). Are o operatie la activ, dar si altii au.
-sa scape de fular si caciula purtate in exces si oriunde e putin rece si curent. Azi am lucrat la diferenta intre „a te raci la corp daca e frig” e diferit de „a răci”(care inseamna viroza, raceala).
-a invata sa se distreze. Frica de moarte a tinut-o ocupata si a evitat sa se distreze pana a uitat cum se face asta. Pozitia mea: la mine vin unii care nu stiu decat sa se distreze si vor sa invete responsabilitatea. Acelora le va veni mai greu sa fie seriosi decat tie sa te distrezi:)
-sa aiba incredere in oameni, nu chiar in general dar cat sa nu se creada singura in multime.
…………………………………………………………………………………………………..
Mi-a zis ca una din temeri e ca, crede ea ca daca ar fi pe strada sau in metrou n-ar ajuta-o nimeni in caz ca i s-ar face rau. Se si „vede” lesinata in autobuz si oamenii uitandu-se jenati in alta parte.
Am asigurat-o ca, daca ar fi singura si are nevoie de ajutor are instinctele si reflexele care vor prelua controlul, in caz ca uita ce sa faca. (e un fel de a spune, nimeni nu uita, dar nu strica asigurarea ca instinctul va gasi ceva de facut daca mintea ar fi ocupata cu „aoleul”.
Dar, daca ar fi cu un om sau mai multi tot ce are de facut e sa caute privirea unui om si sa rosteasca „va rog sa ma ajutati, sunati la spital sau tineti-ma sa nu cad”.
Mi-a zis ca se indoieste ca lumea ar ajuta-o drept uramare i-am propus sa scriu aici, ceea ce si fac. A fost foarte bucuroasa si a spus ca asteapta cu nerabdare sa vada ce i-ar raspunde oamenii.
Asadar, cei care ati ajuns aici si ati citit, gandeste-te putin si imagineaza-ti ca o femeie tanara si ingrijita (probabil cu fes si fular) lesina si-ti cere ajutorul, ce ai face? Lasa-i un mesaj, doar daca e sincer si vrei.
Cat despre desensibilizarea de caciula si celelalte, daca ea va vrea, mai continuam.
În urmă cu ceva timp mergeam cu un amic pe stradă seara și am sunat la 112 pentru un om al străzii care avea o criza (nu stiu daca de epilepsie dar asa părea). Am stat lângă el până a venit ambulanța și l-au preluat. Cu siguranță că nici domnișoara nu ar beneficia de un tratament mai puțin omenesc.
Am avut și experiența de a mi se face rău la un curs, de față cu toți colegii; am fost ajutată, o colegă a mers cu mine la medic și a așteptat să îmi revin.
Cunosc mulți oameni care ar ajuta sau ar da un telefon și ar aștepta împreună cu dânsa. Nu suntem singuri pe lume și oameni de omenie, cum se spune, sunt mai mulți decât vă Imaginați. Eu am avut prilejul să mă bucur de bunăvoința atât a cunoscuților cât și a străinilor de pe alte continente care s-au purtat omenește fără să îmi datoreze nimic 🙂 asa că pot să încurajez pe oricine, dincolo de orice carte, prin prisma experienței proprii.
Mult succes!
Si mie mi s-a intamplat pe de o parte sa primesc ajutor (mi-era rau – am diabet- si am intrat o data intr-un coafor, si a doua oara intr-o !cofetarie!) pe de alta parte sa ofer (un om cazut intr-o statie aglomerata -am sunat la 112 si asteptat ambulanta laga el ferindu-l de trecatorii grabiti si neatenti; un copil ratacit cu tot cu trotineta intr-un mare parc ). Mai exista oameni vii si normali prin preajma noastra!!
Sa nu se indoiasca ca va primi ajutor. Cei care nu o fac nu sunt neaparat indiferenti, ci speriati la randul lor ca poate nu sunt in stare sa gestioneze situatia. Dar intotdeauna se va gasi cineva care o va face. Caz concret. Cobor din tren in gara. Usile se inchid, eu dau sa cobor de pe peron, aud un tipat, pana ma uit, o femeie se arunca din mers, ramasese blocata in tren in timp ce copilul ei coborase. In aruncare se loveste la cap. Pana sa scot telefonul sa sun la 112 mi se face rau (problema mea), dar din fericire pe peron mai e un cuplu. El suna si nici nu inchide bine telefonul ca se aud sirenele. Concluzia e ca daca eu nu am fost in stare, altii au fost.
a citit 🙂