Cand m-am apucat sa scriu postari profesionale pe fb, nici eu nu aveam habar ca vor fi apreciate si ca-mi va placea sa fac asta, precum si ca scriu cu o mare usurinta.
Aici vreau sa scriu despre mine ca psiholog sa fac niste precizari si niste delimitari.
In primul rand nu propun oricui sa scriu despre cazul lui/ei, despre o sedinta sau un fragment din discutieile noastre. Sunt oameni si cazuri care au implicit un cocon de neabordare, alti oameni spun din start ca e foarte importanta confidentialitatea, care oricum este inclusa in contractul terapeutic.
Am propus pana in prezent catorva oameni la care am simtit eu ca pot cere si nu am fost niciodata refuzata. In plus, mi se intampla din ce in ce mai des sa-mi propuna oamenii, aspect care ma onoreaza pentru ca dandu-mi-se acceptul de a scrie (evident protejat) imi face bine si mie ca pot darui din experienta mea, cat si faptul ca e o dovada concreta de mostra despre cum lucrez.
Va dati seama ca sunt constienta de etica profesionala si ca nu m-as expune pe mine unor contestatii si acuzatii dar si ca n-as face dezvaluiri despre cineva incat sa ii produc prejudicii de vreun fel. Oamenii au dreptul la tot respectul meu si sunt total constienta de asta, respect pe care-l si garantez dar il si manifest.
Cararea profesionala pe care merg eu nu e batatorita, eu defrisez in timp ce inaintez si strabat un teritoriu necartografiat, avand si riscuri dar si beneficii de la genul asta de drum care de fapt nu exista ci el devine drum prin pasii mei. As fi putut merge pe sosea sau chiar pe autostrada profesionala dar eu am ales cararea mea. Am parte de senzatii dar si de pericol ar zice unii, dar eu stiu ca sunt atenta in loc sa-mi fie frica si in plus stiu limba animalelor asa ca daca imi iese in cale unul il conving sa ma lase sa merg mai departe. Si daca ma ratacesc stiu sa ma orientez dupa stele si daca-mi pierd ceasul il am pe ala biologic.
Am riscul sa fiu evitata pentru ca as putea fi asociata cu „psihologul care scrie despre oamenii cu care lucreaza” dar sper ca nu va fi asa si tocmai de aceea scriu aici ce scriu, o asigurare.
Daca voi propune cuiva sa ma lase sa scriu si va refuza, sunt pregatita sa iau refuzul cu eleganta.
Imi place sa cer uneori acceptul sa scriu tocmai pentru ca am priceperea de a surprinde in cuvinte esentialul uman, coordonatele cazului cat si felul in care gestionez cazul impreuna cu clientul.
Daca o sa continui sa scriu, fie cazuri foarte vechi (clasate) din agendele de la dgaspc, fie mai de actualitate, am sa reiau tema din prezenta postare. fac asta in primul rand pentru mine, sa ma fac bine inteleasa.