Daca am fost abuzati, am devenit victime, am suferit si inca suferim. Ca sa ne vindecam, ca sa ne recuperam starea de bine la care avem dreptul, trebuie sa iesim din costumul victimei si sa iertam. Toate bune pana la iertare. Iata ce scrie o femeie ranita, iata mentalitatea de victima care scrie din pragul iesirii din suferinta:
„Cu ce il ajuta iertarea mea pe agresor? Oare, iertarea acordata unui om care nu si-a constientizat greseala, nu-i face mai mult rau decat bine? Cum putem avea relatii sanatoase cand acceptam inacceptabilul? ”
Iertarea nu e pentru el ci pentru tine. Uneori, ca sa poti ierta trebuie sa iti versi furia acumulată, sa te dezlantui sa scoti din tine „veninul”. Exista o memorie a suferintei, a amintirilor momentelor in care stateai in intuneric si plangeai invartindu-se pamantul cu tine. Acea memorie care se reactiveaza pe cuvinte cheie sau de la o vorba, de la un gest trebuie iertata. Daca apare furia sau frica ca ierti, e semn ca nu stii cum, nu esti pregatit, nu poti, nu consideri.
Si totusi, examineaza si vezi de ce nu poti, de ce nu vrei, de ce nu crezi ca se merita?? Ce ar presupune daca ai putea? Cum ai fi, sau cum ai deveni daca ai ierta? Prost, nu? Slab? Ranile amintirilor care trebuie iertate sunt ca bubele cu coaja. Ia inceraca sa iei coaja unei bube sa vezi ce ustura si ce sange iese. Dar daca incepi sa inmoi coaja si sa astepti, coaja se clatina si daca sufli doare mai putin.
Iertarea inseamna sa te intorci in trecut la amintiri mai puternic si sa te dezlegi de suferinta, chiar daca mintea iti spune ca e inacceptabil.
INACCEPTABIL!
Ok, inacceptabil. Cand, cum si in ce conditii mi-am format eu setarea sau limita inacceptabilului? Intreaba-te cand s-a format asta in tine. La ce varsta? In ce imprejurari? Cam cati ani aveai atunci si cati ani ai azi? Asa cum creierul tau a compilat cu mintea ta cum sa hotarasca INACCEPTABILUL, doar tu poti umbla la setari si la idei si principii (pe unde-or sta ele in noi dumnezeu stie) si sa dai larghete sa lasi o toleranta si sa plantezi un „ei, si ce?” pe acolo.
Iertarea e un proces.
Iertarea e mintala, analitica, sufleteasca si emotionala. E si spirituala pentru ca iesi din victima si rupi contractul cu agresorul eliberandu-l si dandu-l afara cu un sut in cur, zvarlindu-l pe poarta inimii tale unde l-ai tinut prizonier.
Iertarea e un proces.
Nu-l poti face, invata sa-l faci. Ia-o de la capat mereu.
Nu vrei, roaga-te de tine in oglinda.
Nu stii, uite iti scriu eu acum si aici.
Cochetati cu iertarea, dar nu numai mental ci si sufleteste. Gandeste-te la agresor sau la suferinta si daca nu mai ai junghiul fierbinte, inseamna ca ai dat drumul la proces.
Bucurati-va de proces caci de acolo va vine insanatosirea.