Copilul are nevoie sa fie vazut. Ce inseamna asta ? Văzut in sensul de a fi inteles. De a i se valida, recunoaste, aproba starea. Un copil de orice varsta care are o stare (tristete, frica, manie sau bucurie, curiozitate, nerabdare, etc) si mama ii refuza starea sau nu i-o observa, il destabilizeaza. Ce poate sa simta si sa creada un copil cand constata ca mama ii „impune” o alta stare?
De exemplu, copilului ii e frica si mama zice – prostii, fii curajos, nu e nici un pericol ! Ce se intampla in psihicul acelui copil?
-e derutat si confuz deoarece se simte scos din starea lui sau obligat sa si-o anuleze in timp ce i se explica sau sugereaza sau impune o alta stare. El isi neaga frica, nestiind ce sa faca cu ea, desi frica ramane acolo.
-urmeaza identificarea cu starea impusa( nemaifiind autentic)
-fisurarea increderii in el ca dezicere de emotiile proprii si tradarea personala de a imbraca alte emotii.
-rusinea si frica ca celalalt (mama) vede altceva decat ce este
-creearea unui „personaj” pe baza a ce vede mama. Personajul avand starile percepute de mama si nu cele care le simte copilul. Personajul are si stari ale copilului daca mama le vede si le intelege. Personajul are starile aprobate de ceilalti din relatiile copilului. (Nu ma refer numai la mama, mama in sensul unui adult important.)
-instalarea unui program de revolta la respingere, nedreptate, tradare in care frica devine furie si agresivitate.
-apare totodata constientizarea neputintei de a-ti impune punctul de vedere, rusinea ca esti neputincios, mânia fata de sine ca faci si suporti o umilinta fara protest.
Chiar daca aceste aspecte enumerate nu sunt constientizate , nu sunt verbalizate , gandite ele tot se petrec.
Validarea starii este foarte importanta. „Observ ca ti-e frica dar nu ne putem opri aici pentru ca tu esti curajos. Facem o aventura din infruntarea fricii pas cu pas . Ce te-ar ajuta? ”
Recunoasterea starii copilului nu inseamna sa o lasam sa se manifeste ci sa fie un punct de plecare catre comportamentul dorit.