Copilul mic are libertatea de expresie corporala. Apoi aceasta libertate se reduce dupa instalarea controlului sfincterian, apoi se reduce si mai mult la gradinita.
„stai cuminte copile”, aude un copil des, foarte des.
Am intrebat intr-un timp toti copiii 3-10 ani ce inseamna sa fii cuminte si raspunsurile au fost aprox „sa stai pe scaun/fotoliu cu mainile la spate”. (!)
La scoala deja se stie ca mintea trebuie sa zbarnaie sa fie atenta si concentrata si pe fază, iar corpul…ei bine corpul nu e nevoie de el. Sa stea in banca in pozitia cifrei 4 (!) si sa-si inhibe nervii, tensiunile, agitatia si sa-si amane pipi, caca, foame, sete, scarpinat, tusit, cascat, ras, nevoie de mers, alergat, somn, relaxare, joaca.
Am fost profesor si am vazut neputinta corpurilor de copii stand in fund in banca. Corpul elevului poate veni bucuros la scoala si antrenat sa fie pus in standby, dar poate veni si fara chef, agitat, impulsiv. Frustrarea si nervozitatea adunata, acumulata in banca, admonestata, certata, criticata de profesor si parinte se poate manifesta ca adhd, tulburare exploziva intermitenta s.a
Pe acelasi principiu, scoli din alte tari deja integreaza miscarea corpului in niste limite in timp ce se preda si se invata, respectand mai mult corpul copilului, prevenind astfel manifestarea unor tulburari avand sursa in nemiscare si acumularea frustrarii. Da, stiu, n-or fi toti copiii asa, dar cei care sunt , sunt multi, mai multi de jumatate daca ii punem si pe cei care se controleaza cu greu.
Daca de la gradinita se sta in banca, la scoala la fel, biroul si statul la birou vine ca o prelungire a statului in pozitia 4 in care muschii, articulatiile sunt dresate si nerecompensate sa stea obedient in pozitie sociala.