procesarea mortii

      Niciun comentariu la procesarea mortii

Cand moare un om, intai ai vestea mortii si durerea si derutarea ca nu te asteptai si nu vrei sa accepti.

Apoi mintea ‘ajuta’ si intelegi ca moartea e ireversibila si te pocneste ideea aia ca n-ai sa-l mai vezi niciodata, ca va fi greu sa faci fata si ti-e mila de el/ea. Urmeaza socul mare cand si corporal si sufleteste dar mai ales mintal intelegi ca s-a dus si va trebui sa accepti (cu tot cu neacceptare!) si sa inveti sa faci fata fara el/ea.

Urmatorul pas greu, la fel de greu e sa revii la viata ta, la obiceiurile tale, unde ‘morții cu morții, viii cu viii” si apoi ‘ show must go on’.
Fa punte de legatura intre lacrimile pierderii si viata banala, incat sa duci mai departe doliul dozat cat sa fie si pe afara si pe dinauntru care sa nu te lase sa uiti dar nici sa nu te impiedice sa-ti continui viata. Stiu ca nu stii cum. Nici n-ai avea cum sa stii, dar va trebui sa improvizezi pas cu pas pana gasesti varianta fireasca de a trai viata amestecata cu ideea mortii, in chip absurd.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.