Somnul mintii este un tip de somn sau un mod de a trai viata superficial, ghidat, mânat de ceilalti.Un mod de a trai viata tras, impins, oprit, sucit, invartit, culcat, sculat cand fortele din afara actioneaza asupra ta.
Sa va povestesc ceva: Odata mergeam la o nunta cu niste prieteni, asta acu vreo 20 de ani. Trecand prin Bucuresti, am tinut mortis sa cobor la magazin la Obor sa intru sa-mi iau din mers niste pantofi anume. Era la jumatatea lui decembrie, tin minte. Ma opresc prietenii si eu le promit ca stau max jum de ora in magazi, ca ma uit-probez-plates si plec. Zis si facut, intru in magazin cu pantofii mei rosii in cap. Megeam si procesam din mers pantofi roșii, pantofi roșii, zzz, zzz. Si unde vedeam ceream, probam, plecam. Bineinteles ca mi-a aparut acel rahat de frica gen, „ah, uite unii mișto-cuți. Sa-i iau, sa nu-i iau, daca gasesc unii mai misto mai incolo? Nu-i iau, dar ma intorc dupa ei daca…”. La un moment dar vad unii anume, mai apropiati de idealul meu de Cenusareasă ii iau si fug realmente prin Bucur Obor catre masina si vad bucuroasa in timp ce gafaiam si fugeam cu un aer de femeie frustă cu aer de provinciala ca m-am inscris in termen. Ma intorc la masina chiuind si zic „engage” soferului. Cineva din masina (care nu a coborat ci a ramas in masina) m-a intrebat pertinent: bagasera brazii, globurile (eram in decembrie)? Iar eu, incercand sa „fac din ochi” sa-mi amintesc ce-am vazut in burur obor,…….realizez ca nu stiam.Nu stiam pentru ca nu fusesm atenta decat la pantofi, deci n-am vazut nimic altceva. Sau, altfel spus, am vazut dar n-am vazut. Ce vreau sa spun cu asta? Atentie oameni buni la „pantofii vostri”, adica la ce item va dati sa cautati in multime.
Si mai e un tip de somn al mintii, o sa scriu mai tarziu o postare despre al doile tip de „somn”.