despre perceptia lumii, la vremea #coronavirus-ului
Perceptia lumii e un produs al creierului de care nici nu suntem constienti ca exista daca ne simtim in normalitate si siguranta.Dar,Cand creierul percepe transformari sau schimbari in ceea ce numim „lume”, situatia se schimba. Dar, desi situatia se schimba, noi putem interveni in acest „sentiment al schimbarii si al ingrijorarii despre schimbare”. sa modelam perceptia schimbarii.
Ca sa explic ce inseamna „lume”, o sa va dau un exemplu (sper sa-mi iasa ce vreau sa va transmit).Imagineaza-ti casa ta, asa cum e ea si cum te simti in casa ta. Sper ca te simti ocrotit, ca peretii fac o bulă față de exterior si ca in aceasta bulă ai sentimentul de privat, de intimitate si de siguranta fata de hoti, straini, frig si-n general pentru orice misuna pe afara, adica dincolo de gard sau de peretii apartamentului. Sper ca obiectele pe care le-ai adunat iti dau un sentiment de confort si de ajutor sofisticat (aparatura) care te ajuta sa fii intr-un control bun al vietii in intimitatea casei tale.Una peste alta sa zicem ca esti ok in casa ta.
Imagineaza-ti acum, ca intr-o dimineata te trezesti in casa ta, la fel cum era ieri seara, ca toate sunt la locul lor dar că…..dincolo de ferestre vezi ca totul e scrum. Crezi ca din clipa aia, casa ta mai are acelasi confort? Si da si nu.Da, pentru ca e totul neatins in casa. Si nu, pentru ca nu poti ignora ceea ce e dincolo de casă.
Acest exemplu pune in valoare ca, sentimentul de „ok in casă” tine si de perceptia exteriorului. Acu, ceea ce se intampla azi „in afara casei tale” si anume entropia virusului surpriza, tine de cum intelegi ceea ce e in lume si cat de rezistent esti. Exista un tip de rezistenta de tip opozitionism, adica sa respingem ceea ce este, desi cu tot cu respingere, afara este ceea ce este. Dar exista si varianta de rezistenta in sensul de adaptare, flexibilitate si capacitatea de a răbda.Si, fie ca vrei, fie ca nu vrei, important este sa accepti ceea ce este chiar daca nu ai chef, chiar daca nu vrei, chiar daca ti-e frica si sa iti formezi intentia de-a invata din mers si a-ti propune sa te adaptezi. Chiar daca stiinta inca nu are descoperiri clare despre memoria ancestrala aflata in adn-ul nostru, totusi simtim in noi, adanc ingropata toata istoria neamurilor noastre din toate timpurile, astfel ca simtim ca avem in noi toate „amintirile” pe care nu ni le putem aminti concret (pentru ca nu-s ale noastre) dar pe care le putem simti ca un fel de „frica in oase”. „Frica din oase” e o frica la purtator foarte greu de explicat dar foarte simplu de constatat si de simtit. Deci, anumite trairi profunde in corpul nostru vin din adn, sunt in adn si sunt ale stramosilor nostri…….care cine mai stie cum or fi trait si mai ales cum or fi murit. Acestui tip de frica profunda irationala trebuie sa ii facem față, invatand sa ne autolinistim si s-o calmam vorbind fricii ca s-o linistim. Da, avem in noi o frica fricoasa si ea are nevoie s-o bagam in seama si sa putem trai cu ea.
Cum invatam toate astea? Comunicand cu noi insine pe bune, pe sleau, spunandu-ne adevarurile noastre fara sa fugim de ele.
Ceea ce vreau sa spun e ca, aceasta constientizare a traumelor din stramosi care sunt in noi, activeaza trauma si alimenteaza frica actuala. Ca sa putem sa ne intelegem starile avem nevoie sa ni le explicam. S-au trezit instinctele de supravietuire pentru situatii de tip calamitate. Dar, constientizand toate astea, avem sansa sa evitam calamitatea. Cum ar veni, parte din frica din oase lasati-o sa fie ca n-are legatura cu prezentul, dar ar putea avea legatura cu prezentul daca nu facem ce trebuie in prezent. Stai acasa si descopera ce om interesant esti.