despre inima si corp

Aseara mi-am facut portia de miscare, stretching, un pic de yoga si apoi am stat pe masa de inversare. In general eu numesc chestiile astea „sportul de care are nevoie corpul meu” si le fac cu mare dedicare.Dupa ce mi-am terminat contorsiunile si postrurile de echilibru, m-am pus lotus cu ochii inchisi cu mana pe inima, odata ca sa fiu in contact cu mine sa nu fie singura inima, doi ca sa fiu cu si langa inima mea cand se potoleste, sa surprind cu bubuielile se calmeaza, se incetinesc si se normalizeaza. Ador aceasta chestie sa surprind la cate o bataie de inima un fel de mica frână trasă care micsoreaza vizibil pompa.Băi si ma gandeam aseară, cum bate inima mea intr-una (sper ca si-a voastra) si cata forță ii trebuie sa impinga sangele. Si ma gandeam inima porneste si nu se mai opreste, cine si de unde pleacă primul zvâc cand incepe ea (intrauterin presupun) sa pompeze. Cine dă prima comanda sa porneasca inima? Cine dozeaza energia care susține miscarea? Cine ii dă mai multa sau mai putina energie si forta in cazul in care alergăm si ea bubuie, sau cand ne e frica si ea se strange. Cum e cu energia asta „de prin corp” care tine toate astea la un loc si ele functioneaza toate deodata? Si va dati seama ca forta asta care tine inima e afectata de suparare, de iertare, e ajutata de iubire si bucurie. Emotiile astea ale naibii complica tare energia care alimenteaza inima iar noi le tratam ca pe cele mai putin importante chestii din viata. Aseara am avut iar mirarea aia ca sunt vie si ca respiratia plus constatarea ca-mi bate inima m-au umplut de bucurie. M-am simtit martora unei minunatii care avea loc in mine. E un exercitiu grozav, puteti sa-l faceti si voi, sa simtiti contactul cu solul, sa simtiti inima si sa aveti mana pe inima, si sa respirati constient de toate astea deodata.