Sa va povestesc o faza misto tare care mi s-a intamplat recent.
O amica m-a convins sa merg la niste adolescenti sa le vorbesc despre profesia mea, tinand cont ca ianuarie e luna vocatiei in calendarul asociatiei copiilor de la Interact.
Ajung acolo, intru si vad vreo 30-40 de adolescenti, vad din mers ca m-au vazut, salut, imi scot haina si ma adaptez vorbind glumind.
Hotarasc sa raman in picioare pășind prin sală gen „iată-mă aici”, hai sa ma prezint si sa va zic una-alta de mine ca sa ma cunoasteti si sa mi puteti adresa intrebari.
Ochi multi, va dati seama, zeci de ochi. Licarind, zambind, scăpărând, privind, criticând, sorbind, admirând, ascultând (da, se poate asculta si cu ochii!), ochi din care plecau fire de energie psihica conectata spre mine, cu mine.
E destul de tulburator sa fii in contact real, emotional cu zeci de alti ochi. Marea mea performanta e „între 4 ochi” in cabinet, dar nu am trac sa-mi extind disponibilitatea de-a ma conecta multi, ca sa zic asa.
Ma prezint, ma etalez, imi laud profesia cum isi lauda cioara puiul si apoi astept interventii si intrebari. Unul din adolescenti, un pic teribilist, incantat ca de o jucarie atipica, ma ia in balon (politicos si tachinatoriu) spunandu-mi ca el nu crede in psihologi, ca psihologia e cam vrăjelă (fix acest cuvant l-a folosit) si ca….el nu vede niste beneficii CONCRETE (l-a rostit apasat) in care „noi psihologii” facem lumea mai buna.
Mergeam prin sală si-am ascultat ce-a zis tanarul si-am simtit un fior de tulburare care avea mesajul „cum?? mai exista oameni care nu idolatrizeaza psihologia?? acest tanar ma contesta si nu-i drept!!” , dar am suficient discernamant flexibil care sa ma duca in zona „cat ma bucur ca ăștia micii vorbesc (chiar adca sunt putin patetici) si au curajul sa conteste lucruri, sa se dueleze cu adultii. Ăsta e un semn bun, o generatie neinhibata e semn de regenerare sociala.”, drept urmare mi-am calmat fiorul care doar ma avertiza si m-am comutat in atitudinea admirativa si provocatoare de-a dialoga cu un tanar cu chef de contrazicere, aspect delicios social.
Tot ce v-am scris mai sus, a durat cam 3 secunde in interiorul meu.
-Deci crezi ca eu produc vrajeala….! si zambesc. Ai vrea sa te contrazic ca pot mai mult ca vrajeala, nu?
-exact. Va dau prilejul (ce elegant!) sa ma convingeti ca psihologia, sau ca dvs practicati mai mult ca ….vrajeala.
-As vrea sa aduc argumente, nu sa ma apăr neaparat. Eu sunt psihoterapeut (dupa cum am spus) si reușitele mele din cabinet sunt sub semnul păstrării confidentialitatii. Declar ca am multe cazuri care „s-au rezolvat” sau au cunoscut o transformare pozitiva, dar de povestit public nu poate fi vorba aici.
Si…oameni buni, ce credeti?
Se ridica un tanar in picioare. Ma intorc si ma uit la el si nu-l recunosc. 2 secunde tanarul se uita intens catre mine, zambeste in avans si spune:
„Eu, eu sunt dovadă ca Viki e bună. Viki, desi nu ne-am intalnit niciodata, desi e prima oara cand ne vedem față-în-față, dvs ati lucrat cu mine prin telefon acum cativa ani cand eram in spital. Eu…. (si face o pauză pentru ca i s-a gâtuit vocea si l-au incercat lacrimile) sunt „băiatul cu piciorul si operatia, caruia i-ati facut un santier imaginar la picior”.
M-au inundat mii de animale imaginare care tipau frenetic de fericire prin corpul meu pentru un asemenea moment public: unul dintre cele mai misto cazuri ale mele (il gasiti in blogul meu) care a pus programul #psihofotoshop in evidenta a apărut fix intr-o intalnire publica in care psihologia era putin discreditată prin ignoranta. M-am dus la acel baiat recunoscator (nici macar nu stiu daca stie ca am lucrat probono cu el si nici nu conteaza asta) si l-am imbratisat cu toate motivele de bucurie pe care cred ca le deduceti.
Cat de bine e Doamne sa fii bun (cand poti in viata) si sa te intalnesti apoi intamplator cu roadele bunatatii tale si cu recunostinta celui ajutat si-ntr-un moment bine plasat social. E un sentiment plenar de bucurie de viata traita si va jur ca va doresc fiecaruia din voi sa traiti asta. E una din specialitatile existentiale.
Restul intalnirii cu tinerii a decurs fain.
For the record: #psihofotoshop e un program de vindecare care-mi apartine. Prima oara l-am conceput pe mine, apoi l-am extins la cine m-a inspirat.