despre comunicarea deficitara

Elevii azi iau note pe teste. Scrise. Da, sunt preferate. Pentru ca elevul invata acasa si la test apleaca capul si se concentreaza si scrie. Si asa invatam de mici sa ne concentram cand ne uitam la un obiect in timp ce, daca ne uitam in ochii cuiva sau stim ca mai multi ochi se uita la noi, ne emotionam si ne cresc prune in gura.
Am pus intrebarea mai multor copii si studenti si mi-au spus ca „scris e mai bine, ca oral m-as pierde si bloca”. In plus, la oral stau la mâna profesorului care, daca nu ma place ma pica.
Pai e basol rau zic eu.
1. Comunicarea ochi in ochi e esentiala pentru viata, relatii, job si distractie.
2. Sa crezi ca proful e subiectiv e grav. Ca orice prof (sau ma rog, majoritatea) mai degraba ar fi subiectiv.
Avem deci o destepti in varianta pix hartie, destepti care cred ca proful e ticalos. Va dati seama cum iese elevul in sloala si pleaca la universitate? Si ce acolo credeti ca se cultiva prea mult oralitatea si dezbaterile? Da se face dar cu cei cativa care se baga la asta, majoritatea fug de vorbit.
Si unii ajung psihologi si invata multa teorie si cand supervizorul le cere sa vorbeasca liber despre ceva, ăăăă stiu dar nu le leg Viki. Insista, vorbeste. Un psiholog care nu stie sa vorbeasca liber e aproape inutil.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.