Azi mi-a scris o persoana sa-mi ceara sfatul cu privire la o ruda, cerandu-mi sfatul despre cum sa procedeze. Nu despre aceasta persoana vreau sa vorbesc ci despre acest gen de consultari.
Stiu ca sunt oameni care au o soră, sau un var, un nepot sau o prietena in risc. Acestia incearca sa suplineasca psihologul si sustin persoana in dificultate o perioada, dupa care obosesc sau se sperie ca nu mai pot sustine rolul de suport.
Persoana care ajunge sa ofere suportul (fie ca se erijeaza in salvator sau nu) se incarca cu o misiune grea. Apoi aceasta persoană suportiva devine martor la suferinta celui pe care-l sustine. Si din pozitia de martor intra in panica, sa nu se agraveze starea persoanei sau asista cum cel in suferinta se complica si se pune in risc. Atunci persoana martor sfatuieste pe cel in suferinta sa mearga sa ceara ajutor si cand suferindul refuza sau „nu aude”, intra in panica si la randu-i cere ajutorul.
In mod normal fiecare om face parte dintr-un sistem de familie, are un familion mai mare care include mai multe rude colaborative sau nu.
Sfatul meu este cand cineva cere ajutorul pentru altul sa se faca un mic consiliu de familie, sa se uneasca 2, 3 mai multi membri si sa abordeze si sustina suferindul si sa-l directioneze catre ajutor specializat. Ideal ar fi ca medicul de familie sa le dea niste sugestii, dar in absenta acestei resurse, sa i se propuna deschis sa mearga impreuna la psihiatru si/sau psiholog.
Uneori e nevoie ca cel care il vede pe celalalt in pericol sa creeze un moment sa ii spuna „eu sufar ca te vad asa, eu cred ca ai nevoie de ajutor, te rog, fa ceva”. Daca nu obtine nicio reactie, niciun raspuns atunci, discutie deschisa intre rude pe principiul „toti pentru unul, unul pentru toti”.
Da, stiu ce ganditi (unii) ca „ies discuții”, „că intre rude sunt neintelegeri”, „ca x se teme de y si ca z critica si ca orgoliul opreste cuvintele-n gât intre rude, mai ales intre cele apropiate”.
Sunt constienta cat de greu sa fii ruda sau prietenul cuiva in suferinta psihica sau existentiala. Dar numai rupand tacerea si impartasindu-ti temerea cu cel suferind poti incerca sa rezolvi ceva.
Eu am descris generalizat acest gen de situatie, situatie care poate fi intalnita intr-o diversitate luxurianta de variante. Dar, indiferent de tipul de varianta in care ati putea fi, nu uitati ca de multe ori simpla prezenta de a sta/ a fi cu un om in suferinta inseamna foarte mult. Cel suferind nu are nevoie de sfaturi concrete ci de a fi tinut si sutinut de cineva care-l intelege si ii sta alturi.