Lucrez cu o persoana care are depresie de ceva timp. Stie persoana respectiva ca mi-am propus sa aduc intr-o postare ideea pe care am lustruit-o azi in sedinta. Pe scurt, Ion (nu-l cheama asa, dar asa ne referim la el) este evitant, socializeaza putin, are stima de sine scazuta, depresie recurenta (in fiecare iarna). Totodata Ion este foarte inteligent, are pasiunea si scopul vietii de „a gasi si sti lucruri interesante, de a avea experiente faine si de a se desavarsi in cat mai multe actiuni”. Disciplina personala si obiceiurile sanatoase sunt deasemenea aspecte care il preocupa pe Ion dar, aceste aspecte au fost sever amprentate de depresie.
La sedinta trecuta, am aflat de la Ion ca „nu face nimic bine” (!) si rugandu-l sa-mi dea exemple a mentionat ca are mai multe carti incepute si neterminate. Ba chiar mi-a zis ca acele carti stau in preajma lui si numai vazandu-le parca se descurajeaza.
-ia sa ramanem putin aici la acest aspect. Spune-mi mai multe despre aceste carti.
-pai…in trecut citeam mai temeinic. De la un timp….
-cam cat, mai exact?
-cam 5 ani.
-nu se suprapune cu debutul depresiei?
-ba da. De cate ori merg la cumparaturi imi cumpar carti. Cred ca am cumparat aprox 300 de carti in ultimii ani, pe unele le-am inceput si nu stiu de ce au ramas inghetate la un moment dat. Si-asa mi s-au adunat cateva zeci incepute si neterminate. Asta e. Ma simt un neterminat si eu. Nu duc nimic la bun sfarsit.
-ei, nu. Toti ne ducem viata (mai bine sau mai rau) la bunul sfarsit care e moartea. Dar sa nu ne grabim sa murim, pana nu traim, zic eu. E un fel de-a spune ca „nu duci nimic la bun sfarsit. Faptul ca te culci si dormi seara, la capatul zilei, inseamna ca sfarsesti ziua. Masa si cand mananci tot din farfurie. Sedintele noastre pe care le incepem si le si terminam! Tu vrei sa zici de fapt ca nu evoluezi, ca nu sustii marile procese de dezvoltare personala, nu?
-…cam da, daca punem asa cum ai pus tu problema.
-pai, e o diferenta uriasa intre a nu duce nimic la bun sfarsit si a nu duce la bun sfarsit un proces de progres vizat dar nu neaparat necesar. Si-apoi tu ai stagnat procesele, in special procesul cultivarii prin citit e stagnat, nu e ca si cand l-ai fi oprit ireversibil sau ca s-a ratat ceva anume. Putem reconsidera asa?
-da, de acord.
-buuun. Iti propun o practică care sa fie si un fel de temă pentru acasa in terapie. Ti-o voi prezenta atat ca pasi si mod de efectuare cat si ca beneficii.
Fii deci ochi si urechi:
Asa cum te prezinti tu in acest moment, tu in acest cocon de depresie, cartile incepute si neterminate sunt fix monumentul depresiei. Dupa parerea mea, iesirea ta din depresie poate fi obtinuta printr-un proces de recuperare a ceea ce s-a blocat si anume procesul tau de cunoastere si cultivare.
Vei lua fiecare carte stagnata si vei face urmatorul lucru :
**iti amintesti ce te-a atras la ea cand ai cumparat-o.
**te uiti peste ce ai subliniat (asa face sigur, a spus-o) si te lasi sa ti se lege putin (macar putin) ideile despre ce ai subliniat
**cand ajungi in locul unde ramasesesi cu cititul temeinic, vei demara procedura speciala de ….citit pe diagonala, superficial. Adica, intr-o ora, doua, maxim 3 ore vei parcurge cartea pe diagonala. Citesti spicui ici colo si termini cartea.
**la final, incerci sa scrii cateva fraze despre chintesenta cartii si ….si daca cartea se va fi dovedit foarte interesanta, o reiei sa o termini. Asta e si rostul, redeschizand-o, fie te starneste si convinge sa o recitesti temeinic, fie daca nu poti o parcurgi superficial dar cat sa scoti ideea de baza a cartii.
**apoi, cu ideea de baza a cartii vii la mine si ii alocam putin din sedinta pentru a trece ideea cartii prin tine , ce impact are, daca iti face viata mai buna cu ceva, ce i-ai spune autorului daca l-ai intalni, daca ti-a daruit vreun „aha” cartea.
**la un moment dat, poate legam cartile intre ele, mai stii? poate mai multe idei din cartile pe care le vei termina se vor lega intre ele cat sa te ajute intr-un mod neasteptat.
**ceea ce numesc eu superficial in aceasta temă, e superficial in raport cu cititul ăla serios si competent, dar care pe fond de depresie e prea greu.
**daca reusesti sa faci asta cu o carte, apoi a doua va incepe sa-ti placa de tine cu siguranta si vei duce la un bunuț sfarsit cartile.
**sa ai niste carti, sa le fii proprietar si sa le tii inutile si fiindu-ti atat martore cat si dovezi de depresie e o desertaciune. E mult mai sanatos sa le parcurgi superficial decat deloc sau niciodata, crede-ma. Cartile necitite sunt si in afara ta si inauntrul tau asa. Asa ca, e cel mai sanatos lucru sa te deblochezi prin noua disciplina (corelarea de obiective) de a termina cartile abandonate. Vei fi foarte mandru de tine daca faci asta, dar daca faci ca urmare a intelegerii tuturor semnificatiilor cuprinse in aceasta sarcina.
**e foarte sanatos sa te pornesti cu toata onoarea de a accepta ceea ce ai lasat neterminat si de a reveni adecvat, cu cat de putina energie ai avea in aceasta perioada, astfel incat sa faci dovada ca te ajuti, ca muncesti pentru iesirea din depresie chiar daca o faci prin coborarea la modestia de a accepta ca superficialitatea cititului e mai buna decat a nu face nimic pe aceasta tema. Puțin e mai bun decat deloc.
M-a ascultat intr-adevar ochi si urechi si cu tot perfectionismul (!) gandirii de tip depresiv Ion a fost receptiv si s-a bagat hotarat in acceptarea acestei teme. Dupa parerea mea, cred ca am identificat una dintre cele mai bune resurse posibile ale lui, chiar daca asa cum se prezenta pana acum era o resursa deghizata in factor de depresie. Cartile ramase prafuite si inghetate in diverse stadii par mai degraba un monument al depresiei dar abordate rafinat cu preocuparea de-a le frunzari sa le termine, cred ca asistam la transformarea unui aspect de despresie intr-o resursa. Mie mi s-a parut spectaculos sa pot sa fac acest switch din ceva nemiscat in ceva curgator si cu multiple beneficii: implicare, deblocare, procesare, usurare, bifare de succes, cresterea autoaprecierii, etc
La finalul sedintei am zis: azi am vorbit cam mult eu, dar de sedinta viitoare am ce sa ascult, nu? Si nu ca tin sa vorbesti doar tu, cat sa facem o discutie, dar o discutie despre ceva concret, despre actiuni….ca de rasucit idei si ganduri depresive…am tot facut-o, in sfarsit vom avea si ceva practic 🙂
Am facut recent un research temeinic in legatura cu Vitamina D3 si am aflat ca majoritatea oamenilor au un mare deficit. Deficitul poate da depresie, si nimeni nu stie de ce, pt ca e o analiza de sange f usor trecuta cu vederea si doctorii o recomanda f rar. Eu zic ca lui Ion i ar prinde bine sa isi faca si dozarea vit D3. In alta ordine de idei, esti nemaipomemita, Viki! Iubesc sa iti citesc postarile. Te imbratisez! :*