epigenetica

Epigenetica este un termen care se refera la expresia celulei ca urmare a interactiunilor ei voite sau nevoite. Simplificat vorbind, genetica se refera la celula in sine cu tot echipamentul ei intern si la potentialul acestuia in timp ce epigenetica se refera la celula educata, sau la modelarea celulei in timpul vietii ei. Modelarea celulei, fiind ansamblul interactiunilor ei ca urmare a nevoilor interne dar si a reactiilor ei ca urmare a solicitarilor externe. Daca va uitati, o celula seamana cu un om, adica genetic vorbind un om e rezultatul combinarii adn-ului de la mama si tata intr-unul original, iar epigenetica e reactivitatea adn-ului omului la factorii de crestere si ingrijire. Practic vorbind, daca ne-am putea imagina o celula vie pe care sa o studiem (desi practic vorbind nu cred ca avem cum sa decupam dintr-un om o celula vie dar care sa si functioneze ca si cand n-am fi decupat-o, pentru ca ea celula stie, simte, afla cand o tai si-o scoti sa o pui la microscop sa o analizezi si astfel ii alterezi statusul), dar daca ne-am incapatana sa ne imaginam o celula vie si functionala, am avea ceva ca o frimitura mica de paine (sa zicem), avand inauntru ceea ce spun cercetatorii ca are inauntru. Cam ca o masina ar fi inauntru, daca ne putem referi la masina ca avand habitaclu, motor, combustibil si teava de esapament si sofer pilot. Frimitura asta de paine pe care ne-am imaginat-o, are si ea o piele, asa cum avem si noi oamenii si pe piele sunt receptori.Receptarii sunt structuri proteice care capteaza sau elibereaza lucruri din celula afara, sau atrag chestii catre pielea celulei. Cam cum facem si noi oamenii cu corpurile noastre, adica avem receptori in corp care ne dau informatii despre ce are nevoie corpul si receptori pentru ceea ce e in afara noastra in mediu.Acesti receptori de pe pielea celulei, zic cercetari de ultima ora ca functioneaza ca niste chei care incuie sau descuie „porii pielii celulei”. Si s-a mai ajuns la concluzia ca nu ceea ce are omul disponibil e important (de exemplu dopamina) cat „inteligenta receptaorilor” de-a o chema, asimila, integra, utiliza. Exact ca un om care poate avea frigiderul plin de bunataturi si nu poate manca nimic ca e trist sau nu poate manca pentru ca-l doare maseaua sau pentru ca are inima ranita (nu-i arde sa manance). In studiile pe care le-am cititi si pe care le urmaresc cat de conscvent pot (dar nu mai consecvent decat pot) zice-se ca s-a observat ca, lucrurile la nivelul receptorilor se pot modifica dramatic, de exemplu de la un somn prost sau de la o cearta. Al naibii Kybalion (scris acu cateva mii de ani) a zis ca „ceea ce e sus , e si jos”, ceea ce ar confirma faptul ca o celula seamana si se comporta ca un om si ca intr-un mod misterios ceea ce se intampla „sus” adica macro in viata unui om (starea lui de bine si de functionalitate) se poate regasi si „jos” la nivelul receptorilor. Posibil ca starile de freeze de exemplu a copilului si-a adultului sa fie o înțepenire a receptorilor si totodata o suspendare a activitatii celulei la nivel superior chiar daca la baza ea respira si ii bate inima. Poate ca depresia care se mentine in pofida medicamentelor e fix expresia a ceea ce am incercat sa ofer ca punct de vedere si anume ca nu conteaza (de exemplu) cata dopamina disponibila are o celula ci faptul ca nu o poate sau nu vrea sa o asimileze. Epigenetica nu se refera numai la starea sistemului nervos si implicit la psihism si la dispozitie ci la orice altceva de la mancare la medicamente si suplimente. In fine, m-am straduit sa pun in cuvinte simple intelesuri personale in urma cititului dar si a ganditului propriu in sensul de-a pune cap la cap lucrurile. Pe mine ma fascineaza aceste aspecte si le iau la categoria hobby si curiozitate. Nu le studiez ca trebuie sau ca mi-a zis cineva ci pur si simplu pentru ca-mi plac, ma intereseaza si ma ademenesc.Acum….dupa toate astea, cum utilizam astfel de informatii, revolutionare dar nu neaparat inlocuitoare a celorlalte clasice? Epigenetica dupa mine, ne prezinta genetica vie, sau felul in care totul este procesual. Genetica clasica era ca o biblioteca rigida si era statica, epigenetica este mult mai generoasa de-a arata cum se misca lucruile jos de fapt? Of, trebuie sa mai zic ceva: tot ce-am scris mai sus, se refera la intelegerea unei celule. Dar ia sa ne imaginam si conlocuirea si vecinatatea celulelor ele intre ele?!? Concubinajul lor, peretele comun, fițele de rezidență, etc. Va puteti da seama cata influenta nonstop? Fiecare emitand si reactionand simultan? Si totusi…daca ceea ce este sus, este si jos, aceasta e un temei de-a ma gandi „cum ma simt eu acum”? „pai, ma simt asa si asa si asa”.Oh, „oare vine de jos starea si o simt sus sau invers? As putea sa fac acum si aici ceva sus (unde am control prin simtirea gandirii) care sa schimbe totul, si susul si josul? ”„Pai, as putea sa respir cu mana pe inima, as putea sa-mi amintesc ca sunt un om bun….”. BTW, mie de cate ori imi amintesc asumat ca sunt un om bun, ceva se clinteste in mine, parca ceva strns se imoaie, parca ceva tensionat se relaxeaza. Puteti incerca si vi sa stiti, constatrea bunatatii are efecte bune. La fel e si cu recunostinta si cu iertarea si cu multumirea etcSo, statistica zice ca oamenii care chiar iau in serios si practica amabilitatea, iertarea, recunostinta etc au o sanatate mai buna, o epigenetica mai activa si ca „lucrurile se misca spre bine si sus si jos”. Ceea ce ar fi un motiv sa continuam sa cercetam sa aplicam sa ne incredem in noi insine etcPuteti cauta pe wikipedia in engleza termeni ca receptor (biochemistry), ligand, phenotype, epigenetics, articolele gen „CELL RECEPTOR POPULATION DYNAMICS. PART 1” (Gary Sharpe, Lisa Elliot, Andrew Huberman si altii). Cititi si reflectati ca sa intelegeti, dupa ce cititi lasati mintea putin dezlegata si dati-i cerinta sa elimine zgomotul si surplusul si va dea o reprezentare si lasati lucrurile sa se aseze si contemplati rezultatul respirand constient).