Stau cu mine cât pot, când pot și vă împărtășesc cum și de ce fac asta.Ce fac când îmi amintesc de treaba asta? Realizez unde sunt și ce râșnesc în gând, apoi stau, doar stau. Uneori stau pur și simplu să mă odihnesc de trăit și de procesat realitatea, alteori îmi folosesc imaginația să fac plăcut momentul.Momentul de a sta cu mine e important pentru conștientizarea lui “cine sunt, unde sunt, ce fac?” si pentru scoaterea din transa blegoasă, lenoasă, caraghioasă, întreruperea filtrelor trecutului și împrospătarea mintii pe coordonatele “aici și acum”. Celor care sunteți amatori de a va da refresh la minte și vreți ponturi, va împărtășesc câteva de ale mele:-meditez asupra prostiei din trecut, ba chiar o transform în desen animat-mă uit altfel la realitate, să văd obiectele altfel, sau stabilesc contact cu ele, le personific si fac mici discuții cu ele. Într-un mod neschizofrenic însă:) -gândesc contrafactual, ce ar fi dacă aș scoate din viața mea un obiect important, cum l as suplini, ce modificări ar trebui să fac să trăiesc fără el-emit teorii de unică folosință, complet inutile: explic de ce măgarul poate fi dus la apă dar nu poate fi obligat sa bea apă. De ce pe cer e carul mare și nu căruța sau caleașca si de ce nu e și acul în carul cu fân. Îmi imaginez că mi schimb numele și apoi îmi imaginez reacția oamenilor la aceasta veste. Apoi mi l schimb iar și savurez iar reacțiile oamenilor
-mă uit în jur cu mintea începătorului, ca și când aș vedea pentru prima oară obiectele din jurul meu și fac cunoștință prietenos cu ele
-etcUtilizați vă imaginația creator, umoristic. E fresh, e fain, e funny, e liber, e aiuristic, e fitness pentru minte și emoții. Mintea creează spațiul, emoțiile vin în spațiul creat și se rup in figuri, se dau in spectacol. Nu știe nimeni, nu suferă nimeni. Poate fi un exercițiu eliberator
