Am stans ceva experienta in lucrul cu oamenii. Vreau sa ma refer acum la cum percep si simt conexiunea cu fiecare om. Intalnirea fizica si cea online au si lucruri in comun si diferente. E drept ca la cea fizica, primesc mai multe date nonverbale de la vizualizarea corpului celuilalt in spatiul cabinetului. In varianta online intalnirea este mai săracă dar nu stiu cum se face ca totusi celalalt reuseste sa transmita tot ce trebuie prin față si voce si probabil si eu la fel. Ceea ce lipseste de la intalnirea online este faptul ca, daca celalalt este vulnerabil sau nesigur poate fi linistit mai greu decat daca ar fi in cabinet cu mine.
Sunt oameni cu care totul merge bine din prima, se simte corporal o deschidere si-o ființare aici si acum excelentă, fara nimic ostil, fara nimic dubios.
Cu altii prima intalnire este okish si se simte ca nu e totală. Ca e partiala dar buna cu potential. Nu ma tem de asa ceva, o constat, uneori o si spun in cuvinte ca simt ca celalalt nu e total deschis penru ca nu stie sa se deschida si convenim sa lasam lucrurile asa cum sunt si sa se intample de la sine si de cele mai multe ori se intampla.
Mai sunt si alti oameni cu care se debuteaza cat de cat ok dar nu se progreseaza. Rational vorbind se lucreaza bine cu orice om dar eu ma refer aici la conexiune, la claritate si deschidere sau la semideschidere si la „un ceva” care e acolo si care interfereaza omul. In ceva-ul respectiv este ori suspiciozitate, ori rezervă in a crede ce spun, ori lipsă de constientizare. Adica exista momente cand spun ceva important unui client si el nu reactioneaza, lasă sa treaca ideea sau reactioneaza putin si parca simulat, nu e o reactie autentica. Parca lipseste ceva din relatia mea cu celalalt, in acest gen de cazuri. Ba, in trecut am avut si oameni foarte misto cu care nu se intampla nimic la nivel de conexiune, nu se simtea nimic si acestia (putini la numar Slava Domnului!!!) plecau din sedinte pentru ca „cuvintele si emotiile nu-si faceau efectul”. Habar n-am ce inseamna sa si faca cuvintele efectul, sau mai degraba cum isi fac efectul, dar stiu sigur ca este un efect.
Un terapeut n-are altceva decat propriul corp pentru a sustine, simti, evalua, regla, co-regla sedintele. Un terapeut este format stiintific dar lucreaza fenomenologic. Acest mod de-a fi fenomenologic si de-a reactiona live la realitate este o procesualitate simultană a corpului si a conștiinței simultan si sincron si cere mentenanță. Mentenanța presupune sa ma conectez eu cu mine si ăsta e jobul cel mai greu si mai funny.