In aceasta postare vreau sa scriu despre mine, dincolo de cabinet. Vreau sa scriu despre cum arata si cat de complex si solicitant este…chiar si un refuz de ședință. Ei bine, presupun ca deduceti cati oameni am cunoscut in viata mea din copilarie si pana in prezent. Multi. Chiar foarte multi. Si daca acum 25 de ani eram o persoana nesolicitata de nimeni pentru servicii psihologice, cu timpul mi s au solicitat sedinte, evaluari, programe terapeutice, interventii de urgență, etc.In ultimii ani, din ce in ce mai multi oameni care m au cunoscut vreodata din cartierul unde am crescut, din scolile pe unde am trecut, din joburile pe care le am avut, au inceput sa vina catre mine cand ardea ceva. Ba ca mama nu si revine dupa doliu, ba ca copilul se inchide in el, ba ca sotul alcoolic a acceptat sa vorbeasca cu un psiholog in sfarsit, ba ca jurnalul copilului a fost citit si ca scrie acolo lucruri grave, etc Evident ca acum 20 de ani eram mai mult decat bucuroasa ca oamenii sa apeleze la mine si acceptam orice venea. Cu o mână munceam, cu cealaltă citeam, faceam propria terapie, cursuri si invatam sa pun limite si sa negociez transparent ce mi se cere si ce pot da eu, ce asteptari are omul si ce putem face practic impreuna, etc.Si cu cat negociam mai transparent si mai clar asteptari si limite, cu atat oamenii m au respectat mai mult si mai mulți au venit catre mine. Probabil pentru o multime mica de oameni am fost un “om imediat” la care sa se ducă cand o situatie scapa de sub control si nu putea fi rezolvata juridic, cu bani, cu medicamente sau cu preot. Oamenii stiu, simt cand e de pompier, de ambulanță, de preot, de poliție sau de psiholog. Asa a fost sa fie viata mea sa fiu “vestita” local si accesată cand nimic altceva nu mergea. Cu timpul am obosit si a trebuit sa invat sa refuz, afland din mers cate feluri de refuz pot genera. Astfel, un necunoscut care cere scris sau la telefon o programare sau psihoterapie, merge cu refuzul cel mai simplu. Urmatorul tip de refuz ceva mai complicat este cel adresat celui care a mai fost candva o sedinta sau cateva sedinte in trecutul apropiat sau indepartat. Cu ei sunt explicativa si ma ofer sa ii directionez catre un coleg. Apoi trebuie sa dau datele colegului si sa raspund nevoii de asigurare de care omul are nevoie, dar e la fel de bun ca dvs? Ma asigurati ca face treabă buna? Pfff, va dati seama ca trebuie sa ies din investirea pe care solicitantul mi o face si sa ma delimitez si sa sustin recomandarea si sa i urez succes. Pe scara refuzurilor cel mai greu e cel cu oameni care ma cunosc (sau nu) dar vor musai la mine si insistă. Insista verbal, prin repetitivitatea mesajelor, prin apelarea unor terti pe care ii avem in comun, etc Acolo refuzul devine strong, gen “pe aici nu se trece” si trebuie sa fiu atentă sa nu alunec de la politețe la duritate, de la diplomatie la vehemență. Imi spun mereu ca popularitatea mea e aura mea socială care s a construit odata cu mine din mers si ca am avut mereu avantaje si respect de la ea, asa ca pot sa duc si efectele secundare. Si ca nici un om nu are de ce sa se gandeasca cati alti oameni ma cauta si ca fiecare om merita o intampinare politicoasa si o doza mica de bunatate din partea mea. Frumoase principiile (nu i asa?), dar cat de greu e sa le mentin aplicate zi de zi de zi de zi. Recunosc ca m am exasperat de multe ori, m am infuriat des, dar am reusit sa nu ranesc pe nimeni, sa nu vorbesc urat nimanui si sunt mandra de asta, oricat de greu mi a fost. Mai am si alte refuzuri dar nu le mai scriu pentru ca as face postarea de un kilometru. Si acum exemplul de ieri care m a facut sa scriu aceasta postare: Eram la capatul zilei dupa ședințe si am gasit un mesaj in other messages gen “Viki help, am mare nevoie de tine” scris de o doamna care apartine orasului in care m am nascut. O doamna pe care mereu am placut o si care m a placut dar cu care n am avut interactiuni personale. Doar ne am stiut din vedere si am fumat cateva tigari in niste locuri publice, nimic altceva. Mi s a strans inima cu privire la faptul de a o refuza, dar am facut o direct scriind ca nu, nu pot pentru ca nu am loc si timp nici in prezent si nici in viitorul apropiat. M am oferit sa i recomand pe cineva, mi a scris pentru ce avea nevoie de mine si am ales sa o sun, pentru ca chatul nu s ar fi terminat rapid. Se vedea ca este derutata cu privire la situatia copilului ei si nu stia ce sa creada si nici ce sa faca. Am ales sa o sun, am apasat pe butonul de audio call, accesandu mi bunatatea din mine pentru oameni si recunostinta ca viata a fost generoasa cu mine. Am vorbit 10 minute, dar am vorbit eficient. Am aflat pe scurt de ce anume era confuza si contradictorie cu privire la copil si la insistenta ei delicata “of, am incredere in tine, voiam sa ai o discutie cu copila mea”, m am repliat, apoi m am vulnerabilizat si i am zis : “Sunt recunoscatoare ca ma respecti si ai incredere in mine, imi pare rau ca nu te pot ajuta dar ceea ce imi ceri si anume sa ti spun eu daca e in pericol in situatia aia* sau nu pune pe mine o mare presiune si nu am de ce sa accept asta. Doar dintr-o singura discutie nu m as elucida si n as putea fi sigura sa estimez factual si contrafactual viitorul. In plus, aveti nevoie de un psiholog la care sa mearga din cand in cand pe termen mai mare, mai ales sa vreti sa umblati la atasament. Tipa respectiva este intelectuala si foarte smart, m a ajutat prezentand sintetic situatia si eu i am dat feedbackul meu compiland rapid toate datele. Ca sa nu mai vorbim ca am atins din mers si profetia care se autoimplineste, care pe romaneste zice ca de ce ti e frica, d aia nu scapi si ca, sa fie atenta sa nu predetermine asta. Stia de asa ceva, dar eu mi am facut datoria sa i atrag atentia. I am dat contactul cuiva, i am urat succes si mi am prezentat inca odata scuzele ca n am avut cum sa accept sa o ajut eu. Dupa discutia de aseara, am rasuflat bucuroasa si m am uitat la bâzâitul emotiilor din mine. Mereu cand refuz oameni ma agit puțin de parca fac un sport extrem. Stiti globurile alea de Craciun cu zapada care e depusa si daca le agiti se rascoleste zapada si pare ca ninge in glob pana se opreste? Cam asa ma simt eu dupa ce refuz, unul din refuzuri. Nu stiti cum e cand ajut pro bono pe cineva si accept o discutie “scurta” de juma de ora(!!!)…aia e altă categorie.Nu-i chiar zi de zi situatia descrisa dar e des. Si ce pot sa fac? Sa fac o arta din refuzuri, sa lucrez sa dez-asociez refuzul de tensiune emotionala, adica sa ajung sa mi “placă” si sa mi dea satisfactie pentru ca undeva in sistemul meu nervos e o asociere intre refuz si pierdere de energie. Scriind chiar imi dau seama limpede ca e asa, mai limpede decat am realizat pana acum. Oare sa ajung sa refuz si sa mi placa? Nu, nu vreau sa mi placă faptul ca refuz un om, cat ca stiu sa ma protejez si ca am invatat sa fac asta artistic. Dar sa nu ma mai simt vinovata si sa nu mai am strangeri de inima.Cred ca se poate sa tind catre asta, din motivele urmatoare: nimeni nu i de neinlocuit (deci nici eu), formez psihologi, fac si eu ce pot, cat pot si basta. M a ajutat sa scriu aceasta postare, prietenii mei stiu de ce. Vreau sa evit sa fiu grandomana, sa evit sa fiu nevrotica sau sa ajung la fatigabilitatea compasiva.Asa ca am scris, m a ajutat sa ma clarific si ventilez chiar daca stiu ca oamenii vor veni catre mine ca si pana acum, eu voi fi mai împăcată cu “situatia mea” care e, cum e. Sunt recunoscatoare vietii mele pentru cum am trait pana acum, pentru ca nu m am plictisit niciodata si nici nu cred ca de acum va fi altfel, lucru pe care vi l doresc si voua!