„diagnostic” de caz, sindrom de refugiat diluat in normalitate

Relatia cu casa in care te nasti este foarte importanta. Casa e un teritoriu si totodata un adapost care iti ofera siguranta, intimitate sau nesiguranta, vigilență si/sau sentimentul de-a fi vulnerabil, expus si invadat. Tot in casa in care te nasti ar trebui sa ai sentimentul ca ai locul tau si ca te poti odihni, poti sta singur, ca-ti poti incarca bateriile.Cu acceptul unei cliente cu care lucrez, va impartasesc faptul ca ea la 30 de ani desi e ok pe toate planurile (e frumoasa, sanatoasa, inteligenta si cu un job foarte bun care ii place, are un iubit, are prieteni) era/inca este, agitata. O agitatie regasita pe toate planurile, in respiratie, in nerabdare, interferand relaxarea, odihna, asteptarea precum si un sentiment ca nu-si gaseste locul. In istoric, ghici ce? Familia romaneasca traditionala, cu mama nemultumita si speriata de sot ca bea si ca face scandal uneori des, alteori rar si ca, in liceu intr-un apogeu de scandaluri din partea tatalui clienta mea si cu mama ei parasesc efectiv casa dupa un scandal cu urlete si cioburi de la geamuri si bibelouri sparte. Avandu-se una pe alta s-au salvat intr-un tarziu, efectiv fugind catre bunicii materni unde si-au refacut viata. Intr-o adaugire cinica dar asumata, tabloul de mai sus l-am intalnit la jumatate din clientii cu care am lucrat vreodata. Trist, dar asta e Romania in mileniul 3, dupa un secol de razboaie, foamete, comunism si dupa o revolutie care a scos la suprafata tot ce fusese musamalizat si tinut mocnit. Dupa sedinte in care clienta mea a vorbit pe nerasuflate inlantuind amintiri impletite cu realitati prezente, dupa ce a descris incalceala relatiilor de familie si de neam, mi-am dat seama ca prezinta semnele refugiatilor. Si că, la scara mică ea a internalizat fuga din casa ca o refugiată, exact cum ucrainienii fug din calea razboiului. A creste intr-o casa in care e o atmosfera normala cu intermitente de scandal inseamna sa te adaptezi la microsocurile de rigoare si sa fii dependent de asa ceva. In Romania exista o sintagma care are chintesența acestui fenomen in ea „rău cu rău, mai rău fără rău”. Btw, m-au fascinat mereu aceste vorbe din popor si mereu m-am intrebat cum s-au format, cum s-au slefuit aceste vorbe, cum s-au rostogolit de colo-colo si mai ales cum de au strabatut vremurile. Dar cine si cum a putut condensa atata fenomenologie sociala intr-o expresie?? In fine, refugierea din cuib, sinistrarea este echivalenta cu asimilarea si internalizarea amenintarii supreme cu moartea si cu dizolvarea identitatii. Traiesti dar pe apucate de nici nu mai stii ce e cu tine. Si chiar daca dupa un timp dai sa-ti revii din șoc si (chipurile) sa lasi totul in urmă si sa mergi mai departe, o parte din tine ramane blocata in trecut adica in amintiri si doar restul partilor tale se mobilizeaza sa mearga mai departe. Nu realizezi la timp ca „desi esti tu cel trecut prin evenimente, parca nu mai esti acelasi” si ca nu mai esti intreg desi neîntregirea se simte dar nu se prea poate descrie si chiar daca s-ar putea descrie, cui s-o descrii si in ce moment?? Daca la alte postari nu eram sigura cati dintre cei care cititi va regasiti in cele ce scriu, in prezenta postare sunt sigura ca a sărit inima din piept multora dintre voi si ca ati trait partial sau total tabloul de mai sus in care un parinte facea scandal, copilul se chircea sau se ascundea sau se prefacea ca nu-i pasă. „Noroc” ca fenomenul a fost la scara larga si ca fiecare care se recunoaste azi in genul de drama din trecut se poate „normaliza” stiind ca au fost multe case in care s-au petrecut astfel de actiuni violente care au macinat vieti oamenesti. („noroc” si „normal” pe naiba, am scris cu amaraciune dar cu acceptare ….pentru ca ce mai putem face cu privire la trecut decat sa-l asumăm si sa-l oprim a fi cel mai bun predictor al viitorului?!) Azi, cu onoare si cu recunostinta ca in sfarsit au venit si vremurile in care ne putem demara vindecarea, am lucrat la angajamentul ei de-a se pregati asumat sa faca pentru prima oara o vizită…..casei in care a locuit si in care inca locuieste bunica paternă. Inceputul fu constientizarea, ca de obicei. Apoi intentia de-a se implica sa schimbe ceva.Apoi vizita propriu-zisă, sa revina constient (chiar daca a mai fost intre timp, n-a simtit decat tensiunea, amintirile si emotiile din bietul corp care le incaseaza pe toate). Azi am facut cu ea, lamurirea faptului ca un om poate fi in raport cu casa in care stă intr-una din cele 3 pozitii: -sa fii 1:1 cu casa intr-o relatie sanatoasa, buna si iubitoare de tip win-win. Casa sa-ti ofere adapost, intimitate si spatiu iar tu s-o cureti, sa o decorezi si sa bagi bani in ea dar sa merite banii prin confortul oferit.-sa fii dominat de casa, adica sa fii subjugat de casa. Sa te sacrifici muncind sa achiti rate la banca si sa faci smotru zilnic in loc sa te odihnesti, adica sa fii sclavul casei. Sau, casa in care stai sa fie cumparata de socri sau parinti si aia sa-ti scoata ochii si sa astepte acea recunoștință ticaloasă precum si sa le dai drept de veto in viata ta doar pentru ca te-au ajutat cu casa. ( un sfert din depresii si din atacurile de panica din Romania sunt datorate acestui troc ticalos). -sa-ti domini narcisic casa si sa-ti bati joc de ea. Sa o tii mizerabila, cu lucruri aiurea, cu deranj si cu emotii de dispret. E mult de spus si aici dar ma lungesc prea tare cu postarea.Azi, am facut prelucrarea vizitei constienta la casa din care a fugit si la care va reveni sa-si ia puterea inapoi si ceea ce ramasese blocat acolo. Sa reviziteze locurile unde era bine in amintiri si mai ales in camera ei sa se aseze si sa se conecteze cu mobila dar mai ales cu podeaua si sa simta nemiscarea podelei si sa reinvete cum e sa te opresti, sa se opreasca agitatia si delirul din corp, caci da, energia, amintirile si emotiile pot delira in corp uneori. In casa ei, in camera ei, pe podeaua ei sa retraiasca sentimentul de a sta pe loc, de-a-si aminti cum e sa ai locul tau si sa stai, doar sa stai si sa te poti opri din tremuriciul din muschi si din oase. Sa-i vorbeasca casei si locurilor din gradina, mobilei, copacilor si obiectelor si sa ierte (adica sa lase sa fie) si sa accepte ca a fost ceva nasol in trecut dar ca s-a terminat si ca azi nu mai e mica, e o femeie tanara si puternica, atat de puternica incat a avut curaj sa revina si sa-si regaseasca capacitatea de-a sta si de-a se odihni pe care o uitase in casa cand a fugit. Si ca in prezent, cand va pleca din casă, va pleca elegant si cu prestanță pe tocuri si pașind curajoasa. Si ca va jubila realizand ca ea hotaraste cum se pleacă din acea casa si anume cu un mers sigur si constient, puțin leganat si din voință proprie. „Si draga mea, de cand apesi clanța portii sa stii ce faci si unde intri dar mai ales care e scopul tau. Iti va tresari inima, dar cu fiecare pas pe care-l vei face, cu fiecare scara pe care vei urca, cu fiecare usa pe care vei intra, procesul de vindecare incepe si acceptarea si transformarea vor lucra in tine cat de mult vei da tu voie sa se intample. Tu draga mea, esti si personajul din poveste dar si naratorul si azi te-ai hotarat sa revizitezi narativul si sa faci niste reparatii in poveste, lucru care este un drept de-al tau. Amintirile trebuie sa ramana aceleasi dar putem scoate din amintiri durerea si frica blocata in ele. (mostra din prelucrarea noastra) So, v-am impartasit in linii mari (fara detaliile care au ramas confidentiale) cum e cu pierderea locului si cu fuga din casă, dar mai ales cum e cu revizitarea casei (fie si numai in imaginatie daca casa nu mai exista) ca sa-ti iei puterea uitata acolo si sa PLECI ALTFEL SI ASUMAT din acea casă din care ai plecat candva ca un refugiat. Si nu uita ca, prima noastra casă e corpul nostru, noi practic locuim in corpul pe care-l avem cadou de la nastere si cu care avem o relatie cam cum o avem cu casa in care locuim. Asadar, reflectati la relatia cu casa in care locuiti, caci safe-ul exterior este regasit in safe-ul interior si invers.