#experimentalizare

Incerc sa-mi compun o atitudine, dar patinez pe prea multe idei. Caut de fapt un punct stabil dar e alunecos. Nu pot sa nu iau in calcul si „n-aduce anul ce aduce ceasul”, acea clipa de neatentie care a schimbat vieti in mod ireversibil.Am lucrat odata cu o mamă care mi-a povestit plangand cum fiica ei de 16 ani intr-o cearta cu tatal ei, din impuls a sarit in gol de la balcon de la etajul 3 si cum a ajuns in carucior cu rotile de la acel gest. Cand plangea in cabinetul meu, mama ingrijea fata de 12 ani, ani in care fata se ingrasase, era in depresie si-n tulburare organica de personalitate, poate si pentru ca n-o mai scosese din casă de 3 ani pentru ca nu avea cine sa o ajute pe scari.Imi amintesc de femeia aia care se uita in gol si repeta „de ce, de ce a trebuit sa se intample asta??” si-mi amintesc si de neputinta mea de-ai spune ceva care sa conteze sau sa ajute, dar realmente n-am avut prea multe cuvinte inteligente asa cum mi-as fi dorit sa existe. Acea femeie, inca nu se obisnuise si nu putea sa accepte ca toata viata lor s-a rasucit ireversibil de atunci si ca din senin au trecut dintr-un mod de viata in altul.Si nu-i singurul caz din pacate in care am luat notă de faptul ca „dintr-o dată se poate schimba ireversibil situatia”. Asa ca, daca pandemia ni s-a parut grea, apoi azi mi se pare ca a fost doar incalzirea pentru ceea ce se intampla in lume. Nu prea pot sa nu ma gandesc anticipatv dar nici sa stau fara sa ma gandesc. Mi se porneste mintea sa prospectez versiuni factuale, dar si contrafactuale si am sentimentul mereu ca-mi scapa factori pe care nu-i iau in calcul si mi se pare ca gandesc naiv. Cand imi dau seama de asta, ma sperii si mai tare pentru ca, daca varianta naiva e groaznica, dar varianta mai dura cum naiba o fi?Si intre timp, play eat-pray-love ca si cum totul e ok, desi ok-ul vad ca se schimba de la o zi la alta. La voi cum fluctueaza okeyul?