Little

A fost odata o fetiță, Little care s-a nascut intr-o lume agitata. La scurt timp, Little a fost dusă de mama ei tanara si speriata de viata la bunica, adica la mama mamei. Bunicile, sunt mult mai intelepte cu nepotii decat au fost ca mame cu copiii lor. Cand bunica era mamă era anxioasa,era critică cu copilul si simbiotica pentru ca asa i-a venit sa fie. Bineinteles ca in simbioză copilul a crescut (pentru ca un copil creste aproape oriunde si oricum) si-a fost teribil de greu. S-a lasat cu certuri si reprosuri reciproce, dar timpul a trecut si bunica a realizat pe masura ce-i albea parul ca exagerase degeaba. Asa ca, atunci cand copilul bunicii a devenit parintele lui Little, bunica era acolo ca sa o ajute cu Little! Asadar, Little a avut parte de o bunica chitită sa nu mai exagereze si a crescut-o pe Little mult mai simplu si dragastos. E mult mai usor sa spui te iubesc ca bunica nepoatei decat fiicei. De ce?? Ehei, din multe motive, dar credeti ma pe cuvant de povestitor ca exista explicatii dar ele nu tin loc de te iubesc. Little a crescut cativa ani la bunica inteleapta si iubitoare si cand veni vremea scolii, Little a fost reluata de mamă la oras. Little n-a simtit viata la oras ca o continuare a celei de la sat de la bunica, ci a simtit plecarea ca o rupere. Toata memoria lui Little din primii 5 ani, toate retelele neuronale din corpul lui Little au stagnat la oras si-au inceput sa scanceasca. Corpul mic al lui Little voia continuitatea ingrijirilor de la sat, dar la oras, corpușorul micuț a primit altceva: sfaturi, explicatii, promisiuni, critica, laude, incurajari, imbratisari. Dar vocea era alta, bratele erau altele si Little s-a strans, s-a speriat cand Fetița de la oras a pus bazele altui copil hotarat sa se adapteze pentru ca n-avea incotro. Fetița de la oras a lasat-o pe Little sa planga in ea si sa o deranjeze , a incercat sa o exprime dar urechile de la oras nu auzeau asa cum erau cele de la sat care auzeau pe Little. Asa ca Little s-a deprimat, s-a suparat pentru ca Fetita de la oraș care crestea intr-o zi cat alte fetite in 7 zile era altfel decat ea. Fetita de la oras n-a avut incotro, era rupta intre realitatea din afar ei si Little din interior care nu mai avea nici o sansa la oras, astfel incat ….si Little a tacut la un moment dat dar si Fetita „a uitat” de Little ….dandu-i de inteles ca, in vacante poate exista atunci cand merge la bunica. O perioada a fost asa, Fetita de la oras crestea si invata din mers ceea ce trebuia la oras, Little amuțea pana cand Fetița ajungea la bunica si la bunica Little prindea viata. Doar ca, pe Fetita cu timpul a inceput sa o stinghereasca Little cu inocenta si simplitatea ei. Fetiata de la oras, nu prea mai avea ce sa faca la oras cu preferintele lui Little si cu timpul, Fetita a uitat de Little chiar si la sat, pentru ca Fetita devenise adolescenta si avea nevoie sa se lepede de tot ce era disfunctional si sa dreaga in ea toate trasaturile care promiteau siguranta, succes si experiente interesante. Asa ca relatia cu Little s-a subtiat, s-a atrofiat pana cand s-a dus de tot. Doar ca, Little nu s-a dus nicaieri si nici n-o sa se duca vreodata din fericire, asa cum unei case nu-i pleaca nicaieri temelia. Si chiar daca Little pare pierduta, ea nu e deloc pierduta. Este acolo cerandu-si drepturile. Fetita a devenit Tânără, apoi Femeie. Si ce sa vezi? Femeia a facut un copil si Little a devenit geloasa. A devenit activa. A devenit reactiva. Pentru ca a tot asteptat ca Fetița/Femeia sa o reconcilieze si sa o foloseasca, sa o invite in viata de adult, a avut rabdare pentru asta dar….. a realizat ca a fost uitat, data la o parte si Femeia si-a facut un alt copil extern chiar daca avea unul intern. Astfel incat, Little care a stat chill multi ani pentru ca a asa a vrut sa-si aduca aportul, vazand tradarea s-a hotarat sa-si gaseasca un alt ingrijitor extern si ea. Hm. Ce-a urmat? O harababura. Astfel incat, volens-nolens, Femeia a fost luata de harababura prin surprindere. A incercat orice chestie rationala sa se controleze. Little a intrat in greva rationalului si a dus totul in scenariul „care pe care”. Femeia a fost nevoita sa admita ca sunt parti in ea pe care nu le cunoaste si care sunt mai puternice decat ratiunea si inteligenta ei, lucru greu de acceptat la un adult inteligent. Mda, nu prea te poti pune cu simtirea frate, mai ales daca nu esti genul sa iei pastile de ne-simtire. Ce-i de facut? Pai ce sa fie altceva decat sa reia legaturile cu Little si sa o imbuneze, curteze si cheme la dat la pace. Credeti ca e usor? Nuuuu. Cumva ca e greu? nuuuu. E de fapt ciudat, pentru ca trebuie sa faci chestii care teoretic suna bine, practic sunt zero ca exprimare sau punere in act. Si anume sa intri in contact cu amintiri vechi sau cu bucatele de trairi, chiar cu firimituri in care ai macar o traire, un flash, o informatie corporala. E greu si egotic sa recunosti nivelul de ignoranta si de bâjbâială in ceea ce priveste contactul cu trecutul in vederea asocierii cu Little. Dar demersul in sine e vindecator, imblanzitor si calauzitor. Little e mica, suferinda, parasita, suparata dar nu e proasta, nu e lipsita de empatie, ba, e chiar vie vie. Asa ca, Femeia poate fi ca bunica si sa o re-ia pe Little cu frumuselul si sa o pregateasca de iesit in oras. Intai in orasul intern, apoi si-n ala exterior. * Povestea lui Little este scrisa cu dedicate chiar pentru Little, ea stie mai bine. Daca se potriveste si altora e ok, Little chiar nu are nimic impotriva. Eu, Viki stiu asta pentru ca eu sunt prietena cu Little si am rol de mediator intre Little si Femeia de langa ea, de peste ea, care o contine pe Little. Daca unii din voi nu intelegeti, Lttle si Femeia inteleg, sunt sigura. Asa ca, draga Little nu mai esti anonima, te-am scos in orasul facebok!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.