nervul vag si respiratie

Citesc si aplic cercetari despre #nervul#vag si despre rolul lui in fiziologia noastra. Se pot spune foarte multe lucruri despre nervul vag si reactiile vagale dar cel mai important lucru e ca acest nerv este un comutator care face trecerea din simpatic in parasimpatic, adica din starea de vigilenta (in detectarea pericolului si-fricii) catre relaxare. Nervul vag este foarte lung, strabate si enerveaza (!) tot corpul si reactioneaza la orice fel de „expunere la pericol”, de la triggeri reali (gen foc, fum, urs, abuzator) pana la contexte total nepericuloase dar percepute ca inadecvate (gen oameni care ma privesc cand vorbesc, oameni care ma studiaza etc). Nervul vag e responsabil de multe din starile neplacute pe care le simtim in interior, cum ar fi ameteala, senzatia de ceață in cap, tensiune mare in stomac, sau piept, nod in gât, tahicardie (inima bubuitoare) cu palme reci, etc. Da, ati recunoscut bine, acest tablou odata pornit, daca e „gândit de minte” si interpretat gen „vai, iar mă ia ameteala”, „mă fac de râs”, „să nu cad din picioare”, „daca lesin ce-o sa se intample cu mine?”, „ce mă fac, ce ma fac??”, da, poate urca spre a deveni atac de panică. Devine atac de panica pentru ca, reactia vagala e perceputa in sine ca un trigger complex la care dezvoltam frica, astfel incat frica de ceva din noi genereaza panica. Ia ghiciti ce poate ajuta in acest tablou? Da, ati ghicit bine, respiratia. Da, respiratia abdominala, adica cea care face sa se miste abdomenul. Cand tabloul de mai sus descris are loc, respiratia e sacadata, mica, scurta, proasta. De fapt, vreau sa rectific ceva: am tot scris „tablou” cu referire la „ce se intampla in corpul nostru” cand avem o stare nasoală. Tablou ar fi daca facem o poză sau un instantaneu despre ce se intampla in interiorul nostru, dar cel mai corect este de folosit film si nu tablou pentru ca lucrurile in noi sunt procesuale si schimbatoare si nu statice si fixe. Deci filmul intern, da? FILMUL, nu tabloul. Good, deci in filmul intern, respiratia este indicator de stare, dar si modalitate de interventie. Mai intai ducem atentia catre ea, o observam cum este si ne hotaram sa intervenim, facand modificari in timpii de inspir si expir. Initial vom vedea ca inspiram 1-2 secunde si expiram tot in atatea secunde. Dar, daca vrem sa intervenim schimband ceva, trebuie sa ne hotaram sa incepem cu un expir mai lung. Adica sa nu lasam aerul sa iasa afara rapid ci sa-l dozăm cat sa fie expirat in 4-5 secunde. La inceput ne ocupam doar de expir, lasam inspirul sa fie cum ii vine corpului si apoi ne ducem catre varianta 4 secunde inspir si 6 secunde expir. Atentie, nu e usor, trebuie facut progresiv, nu din prima. Nu e nici un pericol, desi cand intervenim sa șuierăm expirul mai lung decat ar vrea plamanii, va trebui sa ne concentram si sa ne folosim muschii interni din burta, gat, din jurul claviculelor chiar si din anus uneori. In aceasta ipostaza in care ramanem lucizi si tinem aerul de expirat concentrandu-ne mai ales pe impulsul de-a da drumul brusc la aer, poate aparea ideea ca ne sufocam, dar nu se sufoca nimeni pentru 3 secunde de aer retinut, va spun eu sigur asta. Doar ca e mental un exercitiu de vointa si de autocontrol in care mintea e speriata si nu stie cat de puternic este exercitiul. De aceea, exercitiile de respiratie de acest gen sunt si exercitii de monolog interior cand ne imblanzim si imbunam mintea, dandu-i incredere si asigurari iubitoare.In mod uzual, cand filmul vagal apare (si ne simtim ametiti sau agitati plus alte simptome variate), observarea respiratiei si comutarea pe respiratie e cel mai bun lucru pe care il putem face, astfel incat progresiv sa intram in respiratia mecanica si sa ajungem sa facem 5-10 respiratii 4-6. Dar, ca sa aveti aceasta posibilitate, va trebui sa faceti respiratii zilnic (cam 3-5 respiratii la cateva ore) ca sa va familiarizati cu ele si ca sa le puteti stapani, ca o mica arta personala. Practic, cand avem reactii de „inghet” sau de „lupta” nervul vag se deconecteaza si noi il putem reconecta prin respiratie abdominala. Cei care doriti sa stiti mai multe, cautati cercetarile lui Stephan Porges, plus altele.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.