asteptari si iubire

„Viki, când reușești să spui acel “te iubesc” pe care-l simți, iar El îți răspunde “mulțumesc”? Ce trebuie să faci tu atunci cu “te iubesc”-ul tău?”E drept ca daca zici te iubesc si primesti multumesc, probabil treci prin urmatoarea stare: la inceputul acestei faze, te uiti cu drag la iubit, il vanezi sa-l prinzi si te duci langa, te apropii si zici te iubesc in timp ce in tine creste senzatia de vulnerabilitate si curaj sa scoti vorbele pe gura pentru ca, atunci cand o spui constient se intampla ceva in tine. Se accelereaza rotatia tuturor electronilor care se rotesc in jurul tuturor nucleelor din toate celulele tale, adica mici vâjâituri se pornesc in tine si-o anumita simfonie porneste, un Vivaldi personal care canta al 5-lea anotimp, iubirea. Si-n timp ce chimia si fizica au luat-o razna de tot, atat de total că relieful corpului care esti tu respira specific sufletul la gură, zici te iubesc si apoi astepti ametita te iubescul care ti se cuvine si cand auzi multumesc iti trebuie ceva sa te dezmeticesti. Apar vocile „te-a dezamagit”, „esti o proasta”, „hai intra in pamant de rusine”, „mama ce naspa, mai bine nu ziceam”, „fuck, sa-l ia dracu, il urasc. Daca are pe alta?” etc. Ăsta e momentul in care ies din beci toate lighioaiele cu care ne-am pricopsit de-a lungul vietii si care ne urla in cap cand suntem surprinsi si nu primim ce dorim sau cand ne simtim respinsi. Aceste voci vin sa ne explice cat de non-ok suntem, cat de fraieri si prosti suntem si cat de rusine trebuie sa ne fie si anume pana la a ne rupe in bucati ratacite. Dar, daca as avea educatie psihologica si daca as avea abilitati psihologice, as face asa: -zic te iubesc-primesc un multumesc -imi suna un clopotel in minte de alerta gen ca ma panichez-constientizez (cat pot de mult in clipa aia) si-mi spun „sunt aici cu mine, gandesc cu tot creierul, respir, am picioarele pe pamant” hai sa vad incotro o iau -sa nu uit ca mi-am promis sa am grija de mine mai ales in momente din astea-ce simt ? Furie. Turbare. Delir. Rusine de mine insumi ca nu sunt buna. Ură. Rusine ca simt ura, vinovatie ca simt ură. Furie. Ma simt ca la o intersectie, am varianta inainte, stanga sau dreapta. -daca merg inainte cu furie, imi voi prelungi starea si voi cocoșa relatia. O sa-l trag la raspundere pe iubi, tragandu-l de urechile inimii ca de ce nu mi-a zis te iubesc. Dar nu-i penibil, doar i-am zis ca-l iubesc si acu il cert?? Nu-i freaky mind asta? Vreau sa renunt la furie dar inca imi clocoteste chimia razbunarii prin vene. -daca o iau in stanga, nu zic nimic dar ma macin in mine. Voi fi falsa si desi i-as sparge mutra sau i-as face scandal, n-as face nimic dar probabil ca voi parea falsa ca o papusa fara emotii si la dracu am miliarde de emotii de umplu universul daca le scot. Cred ca de-aia e universul in expansiune de la emotiile femeilor neiubite la timp si neiubite cand si cum vor ele. -daca o iau la dreapta, as putea sa notez ca mi-a primit te iubescul si ca si l-a asumat, mi-a dat inapoi un multumesc care e usor inechivalent cu al meu, dar multumescul lui nu-mi poate strica chimia, fizica si vivaldiul meu interior. Vibul meu cand am simtit sa-i zic e al meu si-l pot savura cat oi vrea. De fapt, as putea sa ii fiu recunoscatoare ca m-a inspirat sa simt asa ceva si faptul ca el inca nu s-a acordat la mine, asta nu-mi poate lua/fura simfonia din mine decat daca eu i-o dau. Pai ce, la gradinita daca un copil imi voia jucaria oare i-o dadeam, asa oricum fara cartire? Hm, cand oi fi invatat eu sa fiu atat de dependenta in ceea ce ma priveste de reactia celuilalt?? Ce mama naibii e aceasta treaba? adica sunt minunata in interior, ma aprind si vibrez, ma pot simfoniza si cand sa-mi savurez corpul si cat de minunat poate fi in corpul meu, ma trezesc ca astept validare, gen „nenea as putea fi fericita, dar am nevoie de aprobarea dvs. Puteti sa mi-o dati va rog? ”-Oh, sunt pe cale sa descopar cum pot sa ma autovalidez singura si sa ma bucur (cand realmente am chef sa ma bucur) folosindu-ma de ce resurse am. Hm, un multumesc nu-i foarte sexy dar are ceva love in el, are si recunostinta si prietenie si multumire. Hai ca-mi pot mentine statusul „in love” inside me, chiar daca my love outside me nu mi-a dat te iubescul pe care il asteptam. -hm, cred ca o voi lua spre dreapta.Invoc pe Scarlett O’Harra si promit sa ma gandesc maine la asta. Asa pot sa-mi pastrez starea si sa fiu fericita de vivaldiul meu si de vibul meu ca reactie la el. Al naibii, misto reacti-mi trezeste si ăsta e un lucru misto ca sunt cu el in relatie. Oricat de mult mi-as dori ca noi doi sa fim sincroni in chimie in fizica si-n vivaldi, inca nu stim sa facem asta si inca nici nu stiu daca corpul lui se exprima tot in aceeasi chimie si fizica ca a mea (a se aminti ca tabelul lui nea Mendeleev e mare si ca pot fi multe combinatii) dar vom vedea noi ce va fi. Azi, iubitul meu mi-a multumit ca-l iubesc. Nu-i idealul dar nici rau nu e. In fond eu, pentru ca-l iubesc stau mai bine ca el. Eu iubesc, pot fi fericita! El e doar multumit, ha! Cam asa mi-as mangaia pe crestet egoul ciufulit, nemultumit si zbarlit si in timp ce i-as face freza din mangaieri si i-as explica toate astea, m-as linisti si eu si egoul.

65Cristiana Bacalu, Dana Pava şi alţi 638 comentarii6 distribuiri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.