analiza vietii

(continuare la postarea precedenta)Trauma copilariei inseamna multe. De la abuzuri usoare sau grave adica de la factori care actioneaza dur asupra copilului, dar si calitatea de martor al copilului la diverse este la fel de traumatizant pentru ca-l face pe copil co-părtaș. Copilul unui alcoolic se cheama co-alcolic, copilul unei mame cu depresie e co-depresiv, adica a-ti trai viata la comun cu problema altuia.
Nimeni nu e scapat de cele de mai sus, mai mult sau mai putin toti am fost imuiati in sos de suferinta venita din diverse planuri.
Ma intreba cineva ce sa faca daca se recunoaste in cele prezentate? Pai ia sa vedem, ce poate face cineva? -poate sa mearga inainte cum a fost si pana azi. Cu diferenta ca in clipa in care constientizezi nu mai e acelasi lucru ca atunci cand nu stiai. -poate sa inceapa sa fie onesta cu ea insasi, sa-si recunoasca siesi ce-a fost acolo tot timpul-sa cocheteze cu ideea de-asi darui autenticitatea, eliberarea din captivitatea „copilariei fericite”, dorinta si intentia de a se intelege si de-a se ostoi pe sine, de-a declansa vindecarea, recuperarea, schimbarea povestii din iluzie in adevar. Atentie adevarul nu promite fericire, dar e o premiza. -sa caute pe cineva sa invete meditatia, starea meditativa si mindfulnessul-sa-si caute o persoana cu care sa lucreze. Singur nu e acelasi lucru. Cand te apuci singur sa te analizezi deraiezi de la ce-ti propui, țopăi de la un gând la o amintire si te infunzi tot in fricile tale. Si-apoi lucratul singur te duce pe panta pacalitoare a intelectualizarii suferintei. Adica sa gandesti despre ce simti, lucru care nu inseamna sa intri in contact cu simtirea si sa sa o dai la pace cu ea sa o cheltuiesti si sa cureti locul. A gandi despre ce simti e zero eliberare, e reconfirmarea suferintei. -in discutie cu cineva cu care musai sa fii safe, ca sa-l poti face pe celalalt sa te inteleaga, tu insasi devii coerent si explici logic ca sa inteleaga si celalalt. Asa, tu cand vorbesti cu tine insuti in capul tau, tu oricul le stii pe toate deodata si faci un zig zag aiurea de gandire care este repetarea aceluiasi sistem de gandire pagubos plus faptul ca-l intaresti. -a vorbi cu altcineva despre trauma copilariei tale inseamna sa te hotarasti sa fii onest, sa vorbesti pe intelesul celuilalt dar si sa fii dispus ca celalalt sa iti pescuiasca mostre din gandirea ta care sunt eronate. Ei, aici e aici. Ca celalalt (care de obicei e terapeutul) daca e bun iti gaseste bucatile de eroare din gandire si cand te opreste si te reflecta inapoi si pune cu ghilimele citatul tau si il pune pe masa de lucru si zice „uite aici operezi cu un mit, aici cu o exagerare, aici cu o generalizare” ….ei aici conteaza reactia ta. Cat de mult te cabrezi ca un cal salbatic ce n-a fost niciodata calarit si necheaza si se ridica pe picioarele din spate daca i se suie calaretul in spinare, sau dipotriva poate fii bland, cooperant si sa fornaie din nări prietenos (imi palce asta la cai de mor, btw) si sa tremure vizibil fin scuturandu-se. -cand ai erorile scoase pe masa de lucru si ai inima sa le studiezi critic si lucid, depasind emotionalitatea ce te cuprinde ( de ce zic asta, pentru ca toti avem nervi in fund cand ne zice cineva ca gresim sau folosim idei gresite) sa-ti dai voie sa le ajustezi. Si abia atunci, ajustate fiind sa le iei inapoi in gandire si sa vezi cum scimba ceva gandirea dar mai ales gandirea despre simtire.-sa inveti sa simti corpul, sa dialoghezi cu corpul, sa imblanzesti corpul, sa-ti iubesti corpul, sa te conții in corp, sa inveti sa intervii in corp, sa inveti sa eliberezi rahaturi din corp, etc. -sa iti compui compasiunea fata de propria-ti copilarie si viata in general si sa te hotarasti sa inveti sa te ocupi de tine. Da, ati auzit bine, sa inveti sa te ocupi de tine, nu e suficient sa vrei asta ca sa iti si iasă. -sa deprinzi dulceata si binele de-ati analiza viata si senstimentul onorabil ca in sfarsit participi la propria-ti viata mai mult decat ai facut-o pana acum, adica sa te speli, sa mananci, sa te machiezi, sa faci sport. Sa simti ca concurezi toti adultii care te-au modelat si ca tu te remodelezi. Si sa-ti mai si placa asta. Sa ai sentimentul de intimitate complice a ta cu tine si sa fii tu si unul si celalat si amandoua partile. -sa realizezi in sfrsit ca a trai inseamna a te ocupa de rahaturile, durerile si suferintele tale si sa -ti dai voie sa traiesti plenar fara pretentiica plenar insemana spectaculos in sensul de cinematografie si highlife de bogati ci in sensul de-a gusta din clipele vietii fie ca-s mari sau mici, frumoase sau urate, de-a schimba faptul ca te calareste viata in a o calari tu pe ea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.