Din culisele terapiei dependentei de alcool, sa vedeti de unde se pleaca si unde se ajuge: -un baiat preadolescent ia o bataie sora cu moarte de la tată. Nu plange, nu-l alina nimeni, strange din dinti si „trece peste”.-devine smecher afara din casa, chiar se inconjoara de fraieri pentru a se distinge mai bine-smecher fiind, incepe sa cloceasca in subteran „nevoia de-a fi special”, de-a fi mai smecher ca altii. -creste se face mare si-si propune (in virtutea de-a fi special) sa faca un baiat cand s-o insura (in tot neamul erau numai fete nascute) sa intareasca el neamul-viata curge, cunoaste o fata se indragosteste si turbeaza cand iubita ii spune ca asteapta o fata si nu un baiat. Isi ingroapa ideea cu baiatul si pe fond de „doliu” dupa un ideal delirant se raceaste de sotie-cativa ani mai tarziu relatia cu sotia e brusc infestata de gelozie irationala …concomitent cu debutul de consum de alcool. -cu cat alcoolul se insuruba mai bine, cu atat relatia se strica. -in cabinet ne-am apucat de alcool si rau am facut. Doar ca unei bautor cand vine (rar se intampla asta) nu merge sa-i zici hai sa ne ocupam de relatia cu sotia. Am muncit enorm luand-o de la capat de vreo 5 ori (bautura-abstinenta) pana a recunoscut ca nu poate singur ci cu sotia. -„am pus piciorul in usa” si le-am propus terapie de cuplu sau ne oprim. Au acceptat. De-abia ieri a inceput adevarata asanare a ideilor naziste. Ce credeti ca a zis ieri omul „simt…in sfarsit ca s-a deschis cerul si pentru mine si ca Dumnezeu se uita la mine. La dracu cu demonii astia, m-au f***t toata viata, acum vreau sa ii f*t eu pe ei”.
Stiti cat de grea e terapia dependentei de alcool? Grea tare, dar frumoasa. Si cand ma uit la calea pe care a urmat-o scarba aia de idee, care pare neinsemnata, de „a vrea sa fii special”. E de fapt, deghizarea de-a te crede mai superior altora pe care-i consideri inferiori. Stiti cata suferinta iese din asa ceva? Si uitati-va la „drumul” pe care l-a parcurs ideea. De ce sa vrea cineva in conditia lui sa fie special? pentru ca de fapt fusese nimicit si desfiintat de taica-su in bataie si s-a simtit ca e un nimeni. Unde fugi din pozitia nimeni, daca nu in cea de „a fi cineva”? Complexul de inferioritate, l-a astupat cu cel de superioritate.
P.S. sunt foarte mandra de oamenii cu care lucrez asta. Va rog, sa nu existe comentarii despre orice scris aici. V-am scris de dragul abordarii si cu pasiunea profesionala care deriva din asta. As putea scrie o carte despre ei. As putea scrie o carte despre orice om cu care lucrez mai mult de 10 sedinte. Cat sunt oamenii de frumosi, cat de puternice sunt ideile fixe, sau ideile delirante doamne si ce prapad in vieti de oameni pot face ele. Voi vedeti cum suferinta unui baiat de generala a devenit alcoolism?? gelozie?? ca sa vedeti unde e radacina comportamentelor clinice sau patologice: in abuz, tacere, negare, lipsa de sustinere si alinare si masti de tipul „nu-mi pasă”. Cum sa-i pese unui copil daca nu stie sa-si exprime durerea si frica, daca nu i se da voie, daca nu stie la cine sa mearga, daca nimeni in jur nu face asta?? Normal ca-si ia frumos durerea si-o face din țânțar armăsar. Ei, ieri am pus șaua pe armăsar, asta voiam sa va zic.